18 luni din viata pierdute - povestea depresiei 25.04.2015

Am scris despre depresie pe blogul public:

Stelu @ Schneider Electric 1998-2014 - link !

Detalii despre depresii

Momentul Zero a fost atunci cand, stangaci fiind, m-au obligat  sa scriu cu mana dreapta.
La 5 ani scriam cu mana stanga de la dreapta la stanga, in oglinda !

Cred ca prima a fost in toamna 1994, dupa ce am parasit apartamentul soacrei cu memorabila expresie "taranca proasta si nebuna". Ma enervase nu stiu ce tampenie a ei cu un borcan.
I-am zis lui Carmen ca daca doreste poate sa vina inapoi la ai mei.

Nu-mi pare rau de ce s-a intamplat, lucrurile s-au schimbat radical dupa.
In anul 1995 am fost mai abatut. In mai am fost intr-o excursie in Grecia cu autocarul.
Pe 14.10.1995, de sfanta Paraschiva, am inceput relatia cu Adriana.
In 1996 am fost cu ea in Grecia pe acelasi traseu cu cel din 1995.

Dupa Grecia concediile ni le faceam impreuna cu Andreea, fiica ei.
In ianuarie 1998 Adriana a gasit anuntul cu jobul de la Schneider Electric Romania SRL.
Au fost 10 ani de aur, 1998-2008.
In 1.02.2004 ne-am mutat cu Andreea la Brezoianu 4. Antonia era "pe drum".
Intre 15.01.2006 - 28.05.2008 am construit casa din Eufrosin Poteca 11.
La Schneider a venit criza si in 20.01.2009 au dat afara 10% minus 1.
Au cerut tuturor departamentelor sa sacrifice cate un om. Mai putin la servicii, unde eram eu.
Acela a fost inceputul sfarsitului. S-a dat afara fara sa fie nevoie. Dupa cateva luni au angajat din nou.
Asta a fost prima trauma.
De-a lungul timpului multi oameni bine pregatiti au fost fortati sa plece.
Au rezistat eroic cei care aveau obligatii, rate, etc.
In cei 16 ani cat am stat la ei au pus pe faras multi oameni din echipa de aur.
In 18.03.2010 am scris un E-mail catre conducere, "dupa 12 ani".
Adrian Oprea (seful meu) & Claudiu Buca (seful lui) au vrut sa se apuce de mentenanta si Adi m-a mintit ca dorinta de a face astfel de activitate vine de la seful de tara, David Nicholl.

Pur si simplu Adio & Buca nu au avut curajul sa-mi ceara asa ceva. De ce ?
Pentru ca eu eram inginer de reparatii "in house" gradul 4/5, asa cum se vede in:

Palmares @ Schneider Electric - link !

Dupa 12 ani de experienta acei doi indivizi ma vedeau intr-o salopeta conducand o echipa de sters praful prin Rovinari, Lafarge, etc.
Minciuna lor a prin si eu m-am adresat conducerii, explicandu-le cum ar trebui sa fie organizata o astfel de echipa. Din sefi de echipa, oameni tineri. Apoi necalificati stergatori de praf, electricieni care sa butoneze celulele de MT si aparatele. Daca gasesc ceva defect trec la urmatoarea celula si ma cheama pe mine sa repar ce este defect. In aceasta formula as fi acceptat orice colaborare cu echipa de mentenanta.
Adrian Oprea a zis ca nu are decat in mine incredere si ca eu ar trebui sa conduc echipa, etc.
Noroc ca mai era si Liviu Marinica, care a acceptat sa traga dupa el oameni la mentenanta, el fiind specialist in reglaje relee de protectie Sepam.
Bineinteles ca lui David i-a sarit mustarul cand i-am facut capul mare cu ce trebuie facut pentru echipa de mentenanta. E-mailul a fost "to all", asa ca s-a produs un seism cu unde de soc care au ajuns pana la Viena. Voi detalia.
Ajung la judecata, mai intai la Miriana Matei.

Mi-a reprosat ca n-am luat-o ierarhic.
Pai cum s-o iau ierarhic daca tocmai il refuzasem pe Adio.
I-am zis ca eu lucrez la Schneider din pasiune.
La un moment dat mi-a luat un interviu Victor Postelnicu, nu stiu daca legat de aceasta judecata.

I-am rugat atunci sa-mi dea o copie. Inca mai astept.
Ajung in comisia disciplinara cu Florin Anghel , android, fost lector la Politehnica, acum corporatist.

Am cerut sa ma apere Sorin Neagu, cel care m-a angajat, contract din 1.02.1998.

Am aflat ulterior ca Mihnea Tihan a refuzat sa participe la mascarada.

Neavand vreo functie, fiind la talpa tarii, au vrut sa-mi taie 10% din salariu.
Eu am spus ca voi lupta pana la capat pentru dreptul meu.
La un moment dat m-a sunat Marc Coroler, barosan de la Viena care m-a intrebat "Ce vrei nea' ?".

Marc Coroler vice presedinte Schneider Electric Europa centrala - link !

I-am zis ca vreau sa fie totul ca inainte, sa-mi fac jobul pe care l-am avut pana atunci, conform calificarii mele. Am zis ca niciodata nu voi sterge praful oficial la Schneider, adica scris negru pe alb.
Facusem de nenumarate ori treaba asta, dar nu oficializam asa ceva. Eu sunt inginer de reparatii, nu sef de echipa de mentenanta PUNCT.
M-a chemat Miriana, a zis ca Schneider renunta la judecata si ca data viitoare sa merg ierarhic.
Ne-am intalnit cu David la clubul de pe Lipscani sa "sarbatorim" mazilirea lui Ghinea (cu o zi inainte).

I-am soptit lui Petre Butu sa-i soptesca lui David ca eu nu am avut nimic cu ei.

Am dat mana cu David, usor fortat. N-a putut sa evite.

Timp de 4 ani am rezistat eroic tentativelor de a ma transforma in sef de echipa de mentenanta.
Mi-am pastrat statutul de inginer de reparatii nivel 4, Grenoble 1998-1999.
Pe scurt dintr-o simpla minciuna marca ADIO eu am intrat in bataia pustilor conducerii Schneider.
Din cand in cand ADIO imi mai zicea "ce-ti mai trebuie sa lucrezi la Schneider".
Jobul imi venise intotdeauna manusa. Faceam ce stiam sa fac, mergeam in delegatii lungi, mancam cand puteam, dormeam cand se putea. Eram un soldat.
Din moment ce eram capabil sa fac acel job de ce sa renunt. Sa stau acasa si sa tai frunza la caini ?

Vine primavara lui 2010.
Toate se intampla primavara, pe fondul depresiei.
Suntem intr-o locatie nasoala, strada Gara Pasarea 9, din DN3 peste pasaj centura, platforma Acumulatorul Neferal. Loc infestat cu plumb din cauza haldei neacoperite din spatele Neferal.

Halele albe in careu centru-dreapta. Biroul nostru in hala din stanga.

Studii de mediu arata cat este concentratia metalelor grele pe campul unde este hala.

Neferal, Acumulatorul si Institutul de metale neferoase au plouat pana la distrugere intreaga zona, atingand si comunele Cernica, Branesti si Pantelimon. Reziduurile acestor fabrici constau in plumb, cupru, zinc, aluminiu, metale grele, oxizi ai acestora, acizi, cianuri, oxizi de sulf, zguri si pulberi in suspensie. Deversarile, mai ales cianurile, ajung deseori direct in casele locuitorilor din zona, prin intermediul apei potabile – infestata in zonele in care conductele sunt perforate iar cianurile nu omoara instantaneu, ci prin cancer. Pantelimonul este poluat intens de peste 40 de ani, astfel incat s-a ajuns la cote incredibile de contaminare a solului, majoritatea produselor alimentare din zona – fructe, legume, cereale, furaje pentru animale - find purtatoare de toxine. Vegetatia din zona depaseste de 20 de ori concentratia maxim acceptata (CMA) de plumb si de cinci ori cea de carbon.

Concentratia de plumb era, la momentul efectuarii studiului, de 230 de ori mai mare decat maxima acceptata la poarta fabricii si de 7 ori mai mare pe o raza de 8 kilometri, iar consecintele sunt usor de inteles: rate ridicate ale mortalitatii si morbiditatii, malformatii ale nou-nascutilor, intoxicatii.

In hala sunt amenajate birouri cu rigips. Izolatie termica proasta, picioare inghetate pana la genunchi.
Apa din puturi cu tuburi sub nivelul solului. La fiecare ploaie torentiala putul nostru se inunda
si fecalele si urina cainilor intra in apa.

La un moment dat i-am dat lui Liviu Marinica o mostra s-o duca la un prieten de-al meu la statia de pompare  Apa Nova Sud la laborator.
Cand vine rezultatul toata lumea e perplexa.
Laborantul intreaba "ce faceti cu apa asta ?". Doar pe peluza puteti da cu ea. Niciodata pe maini.
De ce ? Urme de acid clorhidric, fier, bacterii coliforme (kkt).
Au mai fost fraieri din exterior care si-au dat pe fata, sa se racoreasca.

In primavara lui 2014 pe Liviu Marinica il loveste criza de constiinta.

El scotea pe banda rulanta rapoarte din Prodiag, dar trebuia sa le manareasca pentru ca ieseau prost.
Stiu un caz clar in care scosese rapoarte pentru Craoiva, iesisera prost, facuse o lista de componente ce trebuiau inlocuite. Povestita de un alt coleg de-al nostru din Craiova.
Dupa cateva saptamani, minune! Toate rapoartele erau OK.
Care era motivul falsificarii. Prodiag este primitiv si merge prost.
ADIO ia decizia istorica sa-mi dea mie misiunea falsificarii rapoartelor.
Cum eu sunt dintr-o bucata si n-am probleme de coloana am refuzat categoric. Nu stiu ce credea.
ADIO se plange la shefu' care ia o alta decizie istorica.
Cei doi compun fisa inginerului de reparatii cu 16 ani experienta si pun tot ce le trece prin cap.
Toate acele operatii si multe altele care le-au scapat (din necunoastere) le-am facut de-a lungul anilor.
Singura obiectie a mea era faptul ca inginerul nu sterge praful si nici nu greseaza cu acte in regula.
Daca as fi fost proaspat angajat as fi semant ca primarul asa cum fac toti si vad ei dupa cum se descurca.
La mine, la zero subalterni, treba era pentru o intreaga echipa. Si intr-adevar eu lucrasem cat mai multe persoane in acei 16 ani.
Am cerut o zi sa citesc cele 2 pagini.
Vechea fisa de post era de 1/2 pagina din 1998-2013, compusa de eroul meu, Sorin Neagu.
Bineinteles ca nu am semnat. Cf codului muncii nu este motiv de dat afara.
Am inceput apoi sa ma gandesc ca locul imi afecteaza sanatatea.
Loc fara Soare (2 ore dimineata vara), trage, apa imputita.
Pe 13.05.2014 am decis sa plec, cu acordul partilor.
6.06.2014 a fost my D-day, la 70 ani dupa.
De luni eram liber. Am stat 1 saptamana si l-am rugat pe Sorin sa faca ceva.
Nu s-a gasit un job pe la call center sa dau consultatii pe MT.
Mai prost platit si cu doamnele pe cap.

Renunt la idee si incep asaltul asupra arhivelor nationale.
De prin 1990 aveam un proiect genealogic inceput de fratele meu, Serban Ilie.
A lucrat si el la Schneider 2003-2008. Eu l-am recomandat pentru lucrari la variatoare de viteza.
A plecat cand a considerat ca are mai multe de facut acasa, un proiect al lui de carte electronica,
transformat mai apoi intr-un instrument tactil de invatare pentru nevazatori, patent OSIM.
Am mers la arhive in mai multe orase.
In februarie 2015 am fost la ski, in martie l-am vizitat pe un var de-al mamei pe care l-am regasit
dupa 70 ani in Weinheim, DE.
La echinoctiul de primavara 2015 am inceput sa scriu in mai multe bloguri tematice.
La un moment dat povestind de casa strabunicului construita prin 1910 primesc o intrebare de la o arhitecta, Silvia Colfescu, in legatura cu arhitectul acelei case. Ma documentez, ii raspund.
Vede tata postarea si ma convoaca pentru explicatii.
Ma judeca consiliul de familie format de parinti & frate in spiritul programelor de reeducare A3 & ROTV ale caror informatii le sorbeau parintii. Cine e asta, ce vrea, dac nu stiu ce, scenarita.
In acel moment gandul meu a fost "daca nici familia nu este interesata de cercetarea mea"
ce mai pot spune ?
Pe mine ma deranjase foarte tare ca am fost fortat sa plec de la un job construit caramida cu caramida 16 ani si nici macar de complezenta n-a zis cineva ceva. Adica uman = ZERO barat.
Asa ca aveam fondul de nemultumire, sa zicem 90% (confirmat ulterior de specialisti).
Practic familia imi aplica lovitura de gratie, adica 10% cat mai trebuia.
M-am intors acasa negru, m-am asezat la calculator, am salvat pe HDD blogurile, le-am sters de pe net si pt. a nu avea probleme de tipul celor din scenariile parintilor am sters toti prietenii din FB.
A mai fost o idee stralucita a lui Serban sa cer Google sa elimine din cache blogurile.
Asta insemna sa stai vreo 60 zile parca. In acele zile de asteptare nu mai faceam nimic, ma plimbam intre pat, canapea si sezlong afara. Imi faceam in continuare datoria sa duc fetele si s-o aduc pe Anto de la scoala. Mai faceam si alte chestii, dar grosul activitatii era pe standby.
In ultima zi de scoala sar din pat din cauza unei crize de acufene si din acel moment 1 luna n-am dormit nici o secunda. Mai tarziu doctorii nu m-au crezut, dar asta s-a intamplat.
Ajung la o doctorita pt. urechi. Imi da si niste melatonina pt. somn.
Plec in vacanta la Alghero si acolo ma perpelesc ca nu pot sa dorm.
Sun de acolo o doctorita prietena, colega de liceu. Ii povestesc, ma recomanda unei doctorite la spital.
Ajung acolo, ea ma asigura ca daca am insomnie ma adoarme pana la Craciun.
Imi da niste pastile, citesc pe net, nu erau pt insomnie, dar probabil efectul secundar era somnul.
Stau cu un tip care a lucrat la Apa Nova, deranjat ca aia il tin acolo degeaba.
Imi da numele conspirativ "Ionel". Imi tot citeste dintr-o carte pentru penticostali, cred. Usor brunet.
Daca vrei sa dormi ia Dormicum. Efect - nu mai stii ce ai facut cu ceva timp inainte de.
Se mai numeste si drogul violului, din cauza acestui efect favorabil atacatorului.
Imi povesteste omul de la Apa Nova ca i-am spus o poveste intreaga vreo ora. Eu ma minunez.
Ma aleg cu un RMN cranian, ma uit pe foto, totul este ok.
Dupa 3 zile imi dau seama ca-s numai periculosi pe acolo iar shefa este mai presus de toti.
O sterg rapid.
Ajung pe Atlantic, cam robot, totusi fac poze sa ramana.
Pe acasa incep diveres chestii: o infectie urinara cum n-am mai vazut vreodata, nu va povestesc.
Tulburari de vedere. Iar ajung pe la diversi doctori, iar un RMN, niste ecografii ap urinar.
Ajung pana si la examene pt. domni.
Toate astea de la depresie, scaderea imunitatii, etc.
Am avut impresia ca totul s-a terminat.
Slabisem mult si se pare ca vreo 3 zile n-am mancat.
Prin octombrie ajung la un spital pentru drogati, oameni interesanti, apucaturi ciudate, imprevizibili.
Ce naiba caut eu aici ? Plec si de la ei. Chestia cu somnul se regleaza cat de cat.
Trece iarna, in februarie 2016 nu mai ajung la ski, doar la Sinaia.
Nu mai am rabdare sa ma barbieresc, ma duc la frizeri, devin clientul lor.
In martie vine cineva cu ideea salvatoare - psihoterapie.
Imi pun o tipa valabila, alta cu ceva pastile usoare, mai mult de somn si inca una care face terapie de cuplu.
Prima, cea de toate zilele imi spune de fiecare data ca plecarea mea de la Schneider a fost cea mai buna alegere si ca nu merita sa ma mai gandesc la ei.
Si o tine tot asa luni de zile. Eu tot asteptam sa inceapa terapia si  o tot intrebam cand incepe.
Eu ii tot povesteam despre cercetarile mele, despre arbori genealogici, teste ADN, plimbari la
origini pe langa Bucuresti, in Ardeal, Banat, Cehia, Croatia si de proiectul viitor, Grecia.
Ii fac capul mare, rezista eroic.
Cea cu terapia de cuplu incearca sa ma faca sa cer mai mult de acasa, sa fiu mai pretentios, etc.
Adriana sta si asculta, dar in ultimile sedinte nu s-a mai prezentat.
Eu i-am zis sa nu mai insiste ca eu sunt un tip care ma multumesc cu putin, n-am pretentii exagerate.
Prin septembrie 2016, fara sa-mi spuna cineva,  decid sa pun la loc blogurile ale caror surse le salvasem. In cateva zile am pus la loc toate fotografiile.
M-am imprietenit cu toti prietenii, colegii, unii vecini.
Am inceput sa-i sunt pe toti, m-am plimbat prin cartier, am stat de vorba cu cei cunoscuti.
L-am sunat pe patronul de la o firma din anii 1993-1997, l-am intrebat de unde sunt stramosii lui.
A vazut CV-ul meu de la Schneider si mi-a propus sa aducem celule din China, sa le omologam
si sa le vindem. N-am zis nu, dar mai bine am organiza vizite la origini pentru tineri generatia FB.
De la ei am plecat din cauza unei directoare care-si facea platforma. I-am zis ei ca "n-am ajuns sluga la stapan".
Am vorbit pana si cu cel care m-a dat afara absolut nejustificat in 1993, dupa ce i-am pus pe picioare o afacere pornind de la zero, vanduta cu vreo 8 milioane de $. Fara sa-i zic ceva mi-a scris ca este mai intelept ca acum aproape un sfert de secol si ne vom intalni la o cafea. Atunci am fost victima masinatiunilor unei persoane foarte apropiate. Care i-a mai popit si pe altii nejustificat.
Si daca tot imi aduc aminte de ce a fost, primul meu job de pionier CATV. Acolo totul era ok pana
in momentul in care au parasutat 2 directori, tehnic - un moshulika care putrezea intr-un service Bucuresti Berlin si altul executiv - un nene care proiecta fete de mobile la Mobilux.
Ei se gandeau sa le fac lucrari cu temen de livrare simultan. I-am rugat sa se coordoneze putin si sa spuna care ste primul si care al doilea servit. N-au inteles ideea si am cerut sa plec. Dupa ce le pornisem bine treaba. Imi pusesera in ceafa si un inginer recuperat din sistem, care nu prea intelegea
ce faceam.
Am mai lucrat intr-un loc 6 luni unde 3 asociati dadeau unul pe altul vina pt. intarzierea omologarii unor blocuri de masura. Dupa sedinta de omologare i-am parasit, ca era ajunul Craciunului.
La Schneider am stabilit recordul de loialitate.

Revenind la povestea cu "fetele de la Capalna", prin decembrie, la 9 luni de la start i-am zis fetei ca este momentul pentru "delivery" si ca nu mai servesc nici terapie nici pastile.

Treptat mi-am revenit, n-am nevoie de ochelari. Totusi dorm putin, maxim 5 ore.
Distractia m-a costat cat o vacanta la Belek cu avionul, poate chiar doua saptamani.

Acum sunt ok, scriu povesti si cred ca renunt la cele legate de Schneider incepand de luni, 13.03.2017, daca toate ostilitatile 10-12.03 se termina cu bine. De luni scriu floricele.

NOTA: De-a lungul timpului am mai avut momente tensionate cu ADIO. In special din cauza incapacitatii lui de a-si apara parohia si de a traduce mesajele corporatiste in limba service-ului.
Imi amintesc ca am zis odata ca ma ridic de la birou, las totul si merg pe jos de la depozit de la
strada Gara Pasarea nr. 9 spre inceputul ei din DN3 si de acolo iau Maxitaxi 503 si merg acasa.
Nu ma mai intorc niciodata.

Acum seful lui este ultrasul Cojocaru, cu interdicite pe stadioane:

Am plecat pe vremea Florentinei Totth. Nu stiu daca a fost informata, chestia este ca nu i-a pasat.
Ea avea drumul ei, cine ii statea in cale disparea. Nu era cazul meu, eu fiind la talpa tarii.
Imi aduc aminte ca a stat de vorba cu toti oamenii din departamentul service intr-o vineri.
Pe la ora 14 a intrat Liviu Marinica. Apoi am venit eu si am tinut-o peste program, pana pe la 15:30.
I-am spus de toate, cum vad eu lucrurile, etc. I-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe cealalta.