Imediat devii fin.
As dori sa pun cateva amintiri din activitatea mea, inceputa in 1967, din putzul gandirii.
Fac un exercitiu de memorie. Dupa ce epuizez propria memorie, ii voi intreba pe cei din jur, cu memorie mai buna.
Pe la 5 ani am eliminat laptele de vaca. Asta imi aduc aminte. Cacaoa cu lapte avea niste urme
plutitoare. Din acel moment am intoleranta la lapte si derivate semilichide (smantana, iaurt, kefir).
Tot pe la 5 ani am ajuns la un dentist de adulti si am prins frica de stomatolog.
Apoi asociat cu halatul alb, frica de doctor. Daca o continui asa, probabil nu mai citeste nimeni.
Am mers la gradinita in limba germana a doamnei Minasian la blocul din Avrig si vara in parc.
Apoi la scoala 56. Dupa scola aveam timp de joaca, batut mingea, pt. diverse pasiuni.
Am colectionat timbre, carti postale, insigne, monede.
Am primit mai multe jocuri RDG tip Lego (Formo), am inceput sa construiesc case.
I-am facut si lui Anto (la 1 an) o astfel de casa, apoi am fotografiat cu ce placere scoatea caramizile.
Inchidem paranteza.
In scoala rutina cunoscuta.
Prin clasa a 6 a am devenit electronist amator.
Am plecat de la o "lampa filatoare" - de tipul celei cu 2 led-ri care se punea pe Daciile 1300, sa
tina "cald" acumulatorul. Acel montaj era cu 2 tranzistori, 2 becuri, doi condensatori electrolitici
si ceva rezistente. Asta a fost inceputul.
Ai meu mi-au luat un radio de asamblat, URSS, l-am asamblat, dar n-a mers.
Am facut alt radio, mai simplu, dar nu stiam de faptul ca emailul se curata cu aspirina.
Am aflat de la vecinul Teo, radioamator, YO3-UA.
In anii '80 faceam antene si amplificatoare. Am detaliat subiectul in blogul de cartier:
De la Eberhard Spindler la CATV - link !
Dupa gradinita in germana am continuat sa invat limba germana in particular, cu dl. profesor
Emilian Gheorghiu, din Cernauti, cu sotie Penelopa, grecoaica, tatal marelui maestru de shah
Florin Gheorghiu. Am primit o carte despre el : "Fischer, Karpov, Gheorghiu".
In scoala am invatat engleza din clasa a 2a si rusa din clasa a 5a, cu doamna Balev.
In clasa 8a am invatat latina. Ca fapt divers, latina e buna la cercetarea matricolelor catolice.
In rezumat, ciclul primar (cls. 1-4) a fost intre 1973-1977. Am carnetele de note, sunt mari !
In 1.06.1976 am castigat un concurs de viteza pe patine cu rotile la stadionul 23 August.
Era a treia pereche de rotile cu 4 roti. Prima pereche a fost din URSS, a doua din RDG
si a treia, cu care am castigat, din RFG. La sfarsitul lor, rotile din fata erau sferice, nu
cilindrice, cum erau la inceput. Uzura, nu gluma.
In carnetul pt. clasele 5-8 are multe note proaste, dar media a fost ascendenta.
Anto s-a distrat cand le-a citit, halal exemplu. Si noi ii zicem sa invete sa ia numai fb.
Prin clasa a 5a corespondam cu copii din tarile socialiste, cei mai multi din URSS.
Aveam un corespondent, caut scrisorile si pun una scanata. Cred ca era din Nijnii Taghil.
Cum imi plac povestile astea, voi incerca sa dau de corespondentul meu, pe E-mail.
Prin 1979 am primit o bicicleta Sputnik. A fost vehicolul meu de baza, in timpul liber.
Aveam si cu cine sa ma plimb. Tovarasul de baza era Dorin.
Cel mai lung traseu - o plimbare la Snagov si inapoi la vreo 35 grade la umbra.
Am gasit si o diploma - mentiune la un concurs scolar din 19.02.1980.
Stiu ca la un alt concurs am castigat un radio Cora. Mergea bine, prindea Vocea Americii.
Tot un Cora a castigat si Shtef.
Am terminat scoala in 1981, mi-am facut buletin la 14 ani, am dat examen de admitere la
liceul "Dimitrie Cantemir", profilul matematica-fizica.
Dupa ce am fost pionier, am devenit utecist, 4.06.1981, cu carnetzel roshu.
Plateam o cotizatie lunara de 50 de bani, incasata de shefa clasei, Mihaela Florescu.
Am profitat de linia de autobuz 106, care mergea de la Gara Obor la Foisorul de Foc si apoi
in Floreasca, la fabricile de pe acolo. Dar n-a durat mult, linia 106 s-a scurtat, pleca de la
Foisor. Ma deplasam cu troleibuzul 85 sau cu tramvaiul 14, apoi luam orice autobuz sau troleibuz.
Autobuzul 106 era Skoda, cu usa plianta la mijoc, cu motorul in fatza. Soferul punea o patura
pe motor, unde se mai asezau copiii, de curiozitate, aici fiind un loc perfect de privit in fatza.
Foto de la Gara Basarab cu acest tip de autobuz, cu multumiri sursei.
Fotografii de la statia unde ajungeam cu autobuzul, intersectia Eminescu cu Viitorului.
Multumesc fotografului si promit sa-l citez cand voi regasi site-ul de unde le-am luat.
dinspre Foisor (in dreapta, in adancime). Spre stanga este Lizeanu, spre dreapta liceul Cantemir.
Spre liceu si piata Galati (Gemeni)
Spre liceu (in fata, de unde vine tramvaiul). La stanga este statia de autobuz dinspre Foisor.
Pe dreapta este continuarea strazii Eminescu, spre Tunari si Romana. La Tunari aveam atelierul,
intre Eminescu si Stefan cel Mare.
Puteai ajunge acolo si prin Mihai Bravu -Stefan ce Mare, cu tramvaiul pana la "Dinamo".
La Cantemir am fost coleg de clasa cu George Constantinescu, Bogdan Banica, Mircea Ban,
fosti colegi de scoala. Pe la alte clase mai erau si altii de la scoala 56. Nu spun nume, pt.
ca nu sunt sigur, dar voi completa. Moise, zis Morsa. Aurelian Fatu de la 56 clasa B.
Si Radoi Ion zis Ratza, parca de la 56 clasa C.
Cu Aurel m-am intalnit intr-un an la Auchan si in alt an la Cora. Avem o fotografie impreuna.
24.12.2014. Pazeste-ti perciunii de profu' de rusa !
La un moment dat liceul a devenit industrial, dar au ramas neschimbate clasele de mate-fizica.
Au aparut clase de electrotehnica, mecanica si industrie usoara.
Eu am terminat mate-fizica.
Am fost coleg cu Corina, vecina cu Adriana dintr-o alta parcelare fosta fabrica "Energia".
Impreuna cu Corina am incercat sa scapam de limba rusa si am fugit la alta limba straina.
Dom' profesor Stoian Evgheni ne-a recuperat. Eram doar vreo 10-12 in clasa de rusa.
Dl. era bulgar si ii placea mult limba rusa. Cand a murit Brejnev a adus un TV portabil rusesc
din acela cu ecran mic si foarte lung, sa vedem funeraliile. Apoi a murit Andropov, iar
ceremonii. S-a dus si Cernenko, idem. A venit apoi Gorbaciov.
Lui Stoian nu-i placeau perciunii lui Fatu si nici ai lui Ratza. Ii placea sa-i traga de perciuni.
Din acest motiv am renuntat la ei, ajungand sa am o freza foarte nemtzeasca.
Strada Energiei - link !
Daniela (d.1993), sora Adrianei, a facut liceul "Mihai Viteazu". Poate din motivul de mai sus.
Fratele meu a fost tot la "Mihai Viteazu".
Diriginte a fost profesorul de matematica, Vagai, cu ceva legaturi la Afumatzi.
Prin liceu am cules roshii, am sortat cartofi, etc. Munca patriotica.
Aveam ateliere pe str. Tunari. Am facut lacatuserie si electronica.
Nume de maistri Raianu, Bunceanu.
De la liceu am primit certificatul de calificare de electronist pentru automatizari.
La proba practica am venit cu un amplificator de antena cu 2 x BF 272.
In liceu erau mai multi zbiri.
Tanase de fizica era cel mai mare.
L-am invitat la aniversarea de 25 ani de la terminarea liceului. Apoi l-am colindat.
Sta pe strada Toamnei, aproape de intersectia cu strada Viitorului si Ardeleni.
Foto 1979 cu multumiri autorului. Pe stanga, a cincea casa pe dreapta, 119 A.
Il gasim in cartea de telefon din 1970. Sper sa-l vedem si anul acesta, la a 30a aniversare.
Corina, Geta, Irina, Rodica, Catalina, Roxana, Cristina, George, Alex, Cristi si cine o mai fi pe-aproape, pregatiti-va ! Alo, Parisul, Mona, esti pe receptie ? Alte foto pe link Flickr !
4.06.2010
Four Seasons Vasile Lascar - link !
Foto cu spatele spre Lizeanu si cu fata spre Liceul Cantemir si piata Galati.
Laboratorul de fizica era in semiintuneric, tabla de sticla verde, Tanase cu ochelarii pe nas
zice "sa stam de vorba", intoarce tacticos filele de catalog, citeste notele, adica ii bifeaza
pe cei care au fost si ajunge la mine. Ma prezint la tabla, scartzai cu creta pe sticla, nu sunt
convingator, iau 5. Ura, am scapat !
La Vagai am luat 10 in prima teza, dupa care am ajuns in zona "plutitoare".
Cu dirigintele aveam o relatie mai "tare".
Din pacate l-am pierdut, nu ne-am revazut in 2010. Too late...
Chimia o faceam cu Codoi, zisa CO2.
M-a tzinut in 5-6 pana a aflat ca dau la Medicina. Din acel moment situatia s-a ameliorat.
Am dat la Electrotehnica.
Din zona "blanda" era profesorul Catalinescu, de TLE (tehnologia lucrarilor electrotehnice).
Daca doream sa-i deturnez ora ii puneam o intrebare, de exemplu despre coarnele descarcatoarelor
de pe stalpul de sustinere pentru iluminat si linia de tramvai de la fereastra clasei de la etajul 1,
spre strada Viitor. Mergeam dintr-una in alta si se temina ora. Discutie tehnica, totusi.
In 2010 doamna Catalinescu a zis ca dl. nu poate sa vina. Ramane amintirea din liceu.
Aici sunt fotografii vechi si noi din liceu. George si Mircea par sa-mi zica ceva...
Cantemir 1981-1985 @ 2010 - link !
Am terminat liceul, am dat la Politehnica - Electrotehnica:
Am mers la armata, la Ploiesti, la TR. Aveam trese cu zig-zag rosu, semn de "termen redus",
adica armata de 9 luni.
Dupa ce ne-au facut masuratori biometrice pe Fucik, sa vada la ce arma poate merge unul-altul.
In prima zi un coleg cade secerat. Probabil de stat in soare, emotie, nu stiu.
Sa fie Bogdan Suceveanu ?
Sunt in pluton la locotenentul Negutz, ne pune p-aia mai inalti in fatza, apoi scara "magarilor".
Dupa ce ne ia la ochi, ne pune in randul 2, primul fiind ocupat de Gutza, Daniel Sin si inca unul.
Incepem cu munci agricole, la Loloiasca, pe langa Valea Calugareasca.
Aici o tinem pe fasole si pe carne grasa de oaie.
Ocupatie - recoltat sfecla furajera, creste mai toata deasupra solului.
Ii dai o cizma, iese din pamant, rupem frunzele si o aruncam intr-o remorca.
Se arunca din ambele parti ale remorcii.
La un moment dat primesc o sfecla in cap de la Adrian Bichir.
Am liber toata ziua, toti se gandesc daca e grav sau nu. Colegii ma tzin de vorba, sa verifice.
Intr-o zi racesc, raman la dormitoare.
Ca sa nu ma plictisesc, desfund "turceshti".
Fiind novice, tov. maior Vieru ma invata tehnologia cu shomoiogul pe batz.
Isi scoate vestonul, camasa, ramane gol pana la brau.
Strange nasul si inchide ochii, intr-o grimasa de meserias cu experienta in domeniu.
Incepe lucrarea, nu sar stropii pt. care isi luase masuri de prevedere.
Urmez eu. Din fericire operatiunea se termina cu bine, hainele sunt curate.
Revin pe camp. Misiunea este sa adunam porumbul calcat de combina de recoltare, cel
prea scurt sa-l recolteze, etc. Porumbul se strange la capatul campului, unde e locotenentul.
Apune soarele, esti la capatul opus, vezi locotenentul mic, departe, gesticuland disperat:
"Haidi baaa". Haidi la masa de seara.
La sfarsitul campaniei vine combina langa muntele de porumb, aruncam porumbul
pt. a-l face boabe. Cand ramane o movilitza incep sa sara shoriceii de camp.
Se prind si se baga la punga. Am fost doar observator, nu detaliez.
Seara cadeam rupt de oboseala, cu "diagonala" - foaie de cort pentru ploaie - pe mine.
Atzipeam si ma trezeam dupa stingere, 21:30, nu mai era aglomeratie la spalatoare, imi
faceam programul si ma culcam.
Stilul acesta a fost bun intr-o seara de noiembrie, cand ochiurile de apa incepusera sa inghete.
Am facut un foc strasnic intr-o soba crapata. Un coleg moldovean, Sergiu Glavce, handbalist,
a taiat cu toporul un capat de stalp uscat, mai lung decat soba. L-am pus pe foc in sus, spre cosh.
Era cald si bine in dormitor.
Vine maiorul din sat, usor aburit (era in timpul liber), vede ieshind fum prin acoperis.
Asta de la crapaturile sobei si ale coshului. Cele ale sobei au fost lipite de Vali, cu experienta,
dar alea din pod n-avea cum sa le vada.
Maiorul panicat ne scoate pe toti afara. Eu eram perfect echipat, cu foaia de cort pe diagonala.
Ceilalti in AZP, o pijama bleu, au facut "cuie" in ea, ca erau vreo zero grade.
Cum eu am avut ideea sa ne incalzim, avem parte de judecata maiorului Vieru:
"Baa inconstientzilor ba, ba criminalule, maine dimineatza va trezeatzi mortzi,
daca va mai trezeatzi". A doua zi a fost ca toate celelalte, reset total.
In fiecare zi, pe la ora 10, gustarea pe camp, conserva de peshte sau unt, un pachet la 8 oameni,
marmelada, paine. Odata batea atat de tare vantul cu praf de pe camp incat am intrat intr-un
shantz de irigatii ca sa putem manca. Untul nu se intindea pe paine, se manca precum branza.
Am scapat de munci.
Vine iarna, ne adunam seara in careu, la apelul pe unitate. Ninge.
Ne batem cu bulgari, spargem vitrina panoului de afisaj, cu povesti de vitejie, povesti rele, etc.
Ies din unitate cu Zaur, sa luam un geam, pe cheltuiala noastra.
Luam unul din care se fac lame de microscop, usor flexibil.
Pentru ei este misunea noastra principala, pentru noi misiunea principala este 2 sticle de vodca
de jumatate. Mergem la alimentara de la blocurile cu 4 etaje de vis-a-vis, atmosfera cunoscuta,
gasim poloneza, de 48 lei. Cea ruseasca era 40 lei, dar nu aveau.
Luam 4 pungi de un leu pt. transfer din sticle. Intra sub vestonul lui Zaur, plus geamul in maini.
Mentionez ca Zaur era disperat sa aiba conditie fizica, tragea de fiare, spun mai tarziu.
Vedeti si articolul despre antene, despre altruism in faptele lui vitejie.
Geamul avea cca. 1 m x 1,5 m. Normal il duceau 2 oameni.
Garda de la poarta il vede pe bietul Zaur, renunta la control, trecem cu "marfa".
O trecem intr-o sticla de lapte clasica (tip pushculita cu monede de 3 lei). Ceva pierderi prin
nodul pungilor, destul de mult.
Vine seara, momentul degustarii. In jur, vreo 12. Starostele Glavce pune sticla la gura, ia o
inghititura, ramane jumatate de sticla. Se aseaza in pat si adoarme instantaneu.
In mod normal trebuia scarmanat, dar ce sa-i mai faci.
Ne multzumim cu ce ne-a lasat.
Am facut garda la minus 25 grade. Am prins o iarna foarte grea. Schimbul de noapte dura doar
o ora, sa nu degeri. Aveam shuba si paslari. Eram ca ciobanul la oi, pe varf de munte.
Ca Batu Vasile. Recordul a fost minus 28, in garda a fost plutonul 3.
Pe zi trupetzii taiau cate un porc din crescatoria unitatii. Aveau o masa de beton unde il ardeau
si il transau. In garda la acest post am primit un rulou de shorici, sa-l rontzai, sa treaca timpul.
Iarna am fost la trageri cu pistolul Carpati, la minus 15 grade. Iti inghetza mana instantaneu.
De multe ori eram de serviciu la bucatarie, BA sau ABA. Adica la blocul alimentar sau ca ajutor,
adica la curatat cartofi si alte legume. Aveam o masina de curatat si apa cu furtun gros, aproape
cat unul de pompieri. Puneam cartofii cu pamant si ieseau cartofi albi, rotunzi.
Daca ii tineai prea mult ramaneau niste nuci albe, simpatice.
La fel morcovii, semanau cu aia micutzi care se vand congelati la pachet.
Aveau varza tocata murata la butoaie, te duceai la magazie cu copaia de spalat copilul, bagau
varza cu lopata si o indesai cu bocancul, sa intre cat se poate de mult.
Pentru supa aveau un vas special, cu rezistenta electrica, in care intra jumatate de vitzel.
Il fierbeau pana se desfaceau fibrele.
Fasolea era mancare de lux, plus o bucatzica de carne.
Si nelipsitul ceai,zis cu bromura, dar nu cred ca aici foloseau, ca nu era nevoie.
Dupa amaiza eram la studiu la clasele din fostele grajduri ale cavaleriei.
Seara ne uitam la Telejurnal.
De fapt aveam tot felul de activitati, sa treaca timpul.
Eu sculptam in sapun, de doua tipuri.
Unul galben, cheia, sapun de-luxe si altul maro marmorat, de spalat shosete.
Din cel galben am facut bustul maiorului Vieru si alte lucrari avangardiste.
Din cel de-al doilea am facut un set de piese de shah. Lui Negutz i-a placut.
I l-am facut cadou, era shefu'.
O sperietoare era ofiterul de serviciu care controla.
Era unul pe care-l imitam, vorbeam ca el pe culoar si deschideam o usa a altei clase.
Un moment erau toti paralizati, apoi destindere.
Pentru a nu pierde contactul cu scoala aveam o carte cu integrale si derivate.
Mai rezolvam cate una, sa treaca timpul. O caut sa dau detalii.
Din cand in cand mergeam intr-o sala de festivitati pentru diverse "prelucrari".
Un conferentiar era ofitzerul Chiper(e). Primele 2-3 randuri se uitau fix la el.
Urmatoarele randuri erau cu capetele sprijinite de spatarul scaunului din fatza, la somn,
pe perna din chipiu sau din mantaua de iarna facuta balot (versiune de-luxe).
La un moment dat n-am gasit loc in spate. Eram in primul rand, am atzipit.
Conferentiarul a zis "chiar in fatza mea".... Nu s-a suparat, dar a punctat.
Pe vremea aceea se prelucra doctrina RIP (razboiul intregului popor) si cum ne aparam
de ANM (armele de nimicire in masa). Tot ce e in armata are o prescurtare.
In armata aveam un articol despre antene, in maghiara. Am gasit un tip care stia, mi l-a tradus.
L-am cinstit cu prajituri de la chioshcul din unitate. E bine sa stii ceva maghiara daca cercetezi
documente din Ardeal-Banat. Macar sa stii ce scrie pe formularele tipizate de stare civila, carte
funciara dinainte de 1918. Si daca mergi prin secuime te ajuta.
In primavara lui 1986 vine pe 3 mai un coleg si ne informeaza ca vom muri cu totii.
Motivul - accidentul de la Cernobil, petrecut pe 26.04.1986, anuntat tarziu.
Dupa cum se stie rushii au tacut malc, dar suedezii au masurat un nivel enorm de radiatii si
cum radiatiile nu se opresc la granita, au recunoscut in final.
Inainte de 1 mai eram in unitate, jucam fotbal pe stadion, ne-a plouat, dar nu cred ca era ploaie
radioactiva, deoarece in prima etapa, vreo 2 saptamani, norul s-a dus spre vest.
Apoi s-a imprastiat peste tot.
Ajung acasa unde ma astepta magul "Kashtan". Ascult "Master of Puppets" pe banda, album
foarte proaspat. Il asociez cu momentul Cernobil si cu anuntul colegului:
Metallica - Master of Puppets - link !
Nu cred ca ma voi plictisi vreodata sa-l ascult. L-am tras de la George pe niste benzi de magnetofon mini. Apoi l-am gasit pe CD la samsarii din anii 1995-2000.
Pe la sfarsitul armatei le vine ideea sa facem marsul de 20 km, in jurul Ploiestiului. Cu diverse
condimente gen pas alergator, pe burta culcat, cu masca pe figura.
Masca se sabota scotzand furtunul. Trageai aer direct, fara filtru.
Noi, tineri, am rezistat, dar maiorului Vieru i-a dat sangele pe nas undeva pe centura si a lasat-o
mai moale.
Am terminat sergent. Ideea era sa revenim dupa facultate 2 saptamani, sa ne dea grad de sublocotenent in rezerva. Nu era rau, in caz de...
In toamna lui 1986 incepem facultatea. Electrotehnica la IPB.
La armata erau colegi si de la Craiova.
Carnetul tzinut in buzunar. A capatat aspectul de "coaja". Foto capsata dupa dezlipire.
Foarte bun pt. reducerea de 50% la abonamentul ITB.
In sesiunea din iarna pic Analiza si iau cu brio (5) Matematici Speciale.
Vine primavara si dupa pashte incep sa ma simt ciudat.
Devin caz de studiu pentru dr. Alexandrescu de la Spitalul studentzesc.
Pentru unul ca mine merita sa stea acolo, altfel dadea doar scutiri.
Am fost coleg de rezerva cateva ore cu un student palestinian cu multe absente.
Purta celebrii mocasini cusuti pe muchie, ushori si ushor de scos pt. aerisire, in caz de canicula.
Diagnostic - mononucleoza infectioasa - o boala "misterioasa".
Am scapat de ea dupa ce am schimbat mai multe antibiotice, rontzaite.
De fapt eu eram deschizator de drumuri, un vector de progres. In 1990 a avut-o si fratele meu.
Am dat in toamna 5 examene, le-am luat.
In 1987 eram anul 2, am mers la munci agricole in Baragan, ferma model nr. 9 de langa Suditi.
Ferma model Aurelian Pana - link !
povestea lui Aurelian Pana @ Suditi - Fratilesti - link !
Conacul de la Sudiţi - link !
Organizare proasta, nu aveam nici o distractie in timpul liber.
Aveam supraveghetori 2 asistenti de la Energetica, cred. Unuia i se zica "buze", din diverse motive.
Aveau plan de recoltare porumb.
In prima zi, cred, se facuse ora 15 si nu se indeplinise norma exagerata a celor 2.
Ca la un semn, toti s-au oprit din lucru si au luat-o pe jos spre ferma, pentru masa de pranz.
Cei doi supraveghetori au trecut pe langa noi cu Dacia in tromba, prin praful de o palma,
sa ajunga inaintea noastra. Eram vreo suta de studenti nemultumiti.
Masa s-a pus imediat, totul a mers struna. Erau mortzi de frica.
Impreuna cu Gabi si cu Mache ne-am hotarat sa evadam.
Ne-au intors unii de la UTC.
Au facut totul sa mushamalizeze proasta administrare de care se faceau vinovati.
A venit un conferentiar de la Electrotehnica-Energetica pentru a calma situatia, ne-au adus
televizor, au lasat-o cu norma aberanta.
Mi-am facut datoria fata de colegi, le-am aranjat antena.
Vedeam emisiunile romanesti, de la bulgari, rusi si moldoveni.
Era plin Glasnost, "grafie" latina la moldoveni, limba arhaica, foarte interesant.
Muzica populara autentica. Era acolo un nene care era de-a dreptul impresionat.
Dupa povestea cu revolta studentilor am aterizat la bucatarie, fiind inca in refacere dupa
boala din primavara. Am devenit prietenul bucatareselor si al administratorului fermei.
Am invatat cum sa trec ulei din butoi la sticla, fara sa curga pe jos.
Gabi, Ciuca, Marian, Mache. Uitati-va bine la ei ! Le-ati cere ceva - norma de exemplu ?
ladepanushat
A propos de absente la facultate, in afara de momentul mononucleoza, nu prea am avut.
Mergeam la toate cursurile, multi colegi le copiau de la mine.
Totusi scriam urat, puchinos, liniar. Dar se descurcau.
Cel mai rau am scris la un curs dupa o noapte de proiect la Masurari electrice.
Titulara dna. Golovanov zisa Pisicutza pentru ca era delicata si gratzioasa.
Atunci erau cuvinte care contineau primele litere, ultimile erau scrise una peste alta sau cadeau.
Si era cursul de materiale al lui Notzinger.
Acel proiect era unic, toti copiau acelasi proiect de ani.
Avea si grafice, care se copiau prin transparenta, pe geam ziua si cu sticla de la vitrina si veioza
noaptea. Ajungeai sa copiezi si literele tot prin transparenta. Gabi Ciucu stie. Si Pisicutza.
Prin anul 3 (1988-1989) incep materiile specifice meseriei de electrotehnist mai apropiate de
hobby-ul meu de electronist - DCE (dispozitive si componente electronice).
Aici eram in elementul meu deoarece stiam despre ce se vorbeste.
In sesiune am avut si examenul de permis auto. Scoala de soferi era la Ilioara.
Faceai 30 de ore de conducere, dadeai test psihologic, test pe simulator.
Am dat test teoretic, poligon, traseu de zi si de noapte.
Greu era pe vremea aceea. In anii 2000 era mult mai "ieftin".
La sfarsitul lui iunie, pana la 15 iulie, am facut practica la Timisoara, AEM si Electromotoare.
Despre antene si sarbi in articolul dedicat, linkul mai sus.
Anul 4 este anul Revolutiei. Imediat dupa, in ianuarie 1990 avem examen de Masini electrice
cu spaima oricarui electrotehnist, Bala. Inainte de examen Bala face greseala sa zica:
"Cine a fost la toate cursurile are 5-ul asigurat". In acel moment al cursului toti cei 100 de
studenti s-au ridicat si au parasit amfiteatrul. Au ramas doar cativa, cu proiectul la Bala.
Bala a fost mazilit, examenul l-am dat cu o comisie. I-au dus lucrarile notate, sa le semneze.
Pentru mine era egal, ca nu aveam absente, am mers cu valul.
In anul 4 erau materii foarte specifice sectiei de Actionari electrice, unde eram.
Aparate, Mutatoare, Actionari, Circuite logice, TSRA.
In acest an 1990 multi colegi au renuntat la studii si s-au apucat de afaceri.
Am avut si eu acest impuls, dar am continuat.
Anul 1990 a fost agitat, cu demonstratii, mineriade, dezbateri ale unei societati distruse
de totalitarism. Istoria este cunoscuta. Este anul Pietei Universitatii, a demolarii statuii lui Lenin.
In anul 5, 1991 s-a terminat facultatea.
Am avut proiect un aparat de inregistrare a apelurilor telefonice, adica un robot telefonic.
S-au dat ultimile 10 repartitii, pentru primii 10 absolventi.
Eu am stat 1 an acasa, am experimentat diverse montaje, un receptor de satelit, acord senzorial,
telecomanda pt. televizor.
In 1992 am inceput sa lucrez la televiziune prin cablu.
In 1993 am ajuns la Comtec, distribuitor de echipament. Acolo am cunoscut-o pe Adriana.
In 1997 am plecat la Elmet, pana in decembrie, cand am plecat.
De prin 1994 proiectam, omologam si executam blocuri de masura si protectie pentru Renel.
Dupa ce am omologat ultimul astfel de tablou pentru Elmet, am plecat.
Mi-am luat vacanta dupa 5 ani de munca.
Si stateam linistit cand, in ianuarie 1998, Adriana vede un anunt de angajare la Schneider Electric.
Eu nu eram foarte dornic, era dulce vacantza. Totusi m-am miscat si am intrat in teste.
M-am urcat in 335 si am coborat la bulevardul Aerogarii, adica la Apimondia.
Prima persoana pe care am vazut-o a fost Georgiana.
Apoi pe Camelia, pt. "teste" electice, psihologice, etc.
Aici m-am intalnit cu Mihnea, viitor coleg.
Dupa ce am luat testele m-am intalnit cu Sorin si apoi cu Pascal, administratorul SRL-ului local.
Povestea incepe la 2.02.1998, cand am inceput activitatea.
In primele zile m-am cam speriat de limbajul local, foarte direct.
La cateva fraze mai scapa si cate o vorba licentioasa, dar facea parte din limbaj.
De fapt era o oragnizatie mica, de 30 de oameni, toti se cunosteau, orice usa era deschisa.
Un loc ideal, intr-o firma in plin avant.
Din acea echipa au supravietuit foarte putini, din multe motive.
1998 a fost un an extraordinar, anul a numeroase cursuri la Grenoble, in Franta.
Cu sprijinul celor care au intzeles ca trebuie facute, am bifat multe.
Acestea m-au ajutat foarte mult sa fiu un soldat bun.
Un prim contact cu produsele firmei l-am avut la cursul organizat de Gheorghe Mateescu.
Acesta a invitat un specialist de la Grenoble pentru a ne prezenta produse modulare
si asamblarea lor. Am continuat aceasta activitate circa 5 ani, in paralel cu altele, fiind CT.
Urmatorul pas a fost sa vad de unde vin aceste produse si care este scopul lor.
S-a intamplat intre 23-27.03.1998, cu Mihnea si cu Monica. Monica a plecat dupa vreo 10 ani.
Cu ei am vazut Parisul, am mers cu TGV-ul, am vazut Grenoble.
Cursul era de marketing, dar pentru entry-level era bun. Sa cunosti ceva despre ei.
Eu aveam nevoie de cursuri de service. Pana in 2000 vorbeam singur la service.
Organizatia era foarte mica, dar avea ambitii mari. Era cate un om pt. fiecare departament.
Am inceput sa ma plimb prin tzara pentru a rezolva probleme aparute dupa vanzare.
M-am inscris la cursuri de service, nivel de reparatii, gradul 4 din 5. 5 este nivelul expert.
In iunie 1998 am mers la doua cursuri, unul de celule de medie tensiune SM6 si celalalt de
relee de protectie SEPAM 100, 1000, 2000. Am stat 2 saptamani la Grenoble, curs la Meylan.
Aceste echipamente erau folosite in foarte multe instalatii de medie tensiune, deci erau foarte
importante. Am vazut Chamonix, Aiguille du midi, sub Mont Blanc.
In iulie am fost la un curs de module de protectie pentru Masterpact. Am vizitat Versailles.
In octombrie am fost la 3 cursuri: celule de medie tensiune RM6, aparate de joasa tensiune si
curenti tari Compact C,CM,NS si in alta sesiune, Masterpact. Am stat 3 saptamani la Grenoble.
Am vizitat Cannes, Monaco si Londra.
In martie 1999 pica laptopul administratorului. Il duc la recuperare date langa Paris.
Vad pentru prima data unde se afla cartierul general al firmei. Ma intorc cu un receptor Humax.
22.04.1999
In septembrie 1999 ajung la fabrica de transformatoare ascate si in ulei de la Metz.
Un curs de cateva zile pentru cele mai bune transformatoare ale Schneider Electric.
Am ajuns la Disneyland Paris.
24.11.1999. L'ex barbu & "Minea"
In decembrie 1999 ajung la cel mai tare curs, cel de celule de medie tensiune MCset, cu care
sunt echipate fabrici adevarate, gen Lafarge, Ford, Sidex, etc.
Am pus in functiune vreo suta numai la fabricile de ciment Lafarge. Foto din avion, iulie 2000:
La intrarea in secolul XXI bifasem toate cursurile "must do". Intram cu bagajele pline.
4.04.2000
In iulie 2000 am vizitat fabrica de transformatoare Elvim de langa Atena, cu ocazia unui concediu.
Asta pentru ca se vindeau multe transformatoare de distributie de la ei.
8.03.2002, tinuta de iarna
4.09.2002, tinuta de vara
In octombrie 2002, cand Dacia Mioveni a inceput sa inlocuiasca masiv celulele vechi cu celule
SM6 s-a facut un curs pentru o schema speciala de comanda.
Eram cu colegul de la inceput, Mihnea, cel care se ocupa cu proiecte de acest tip.
3.11.2004. De vreun an eram intr-un garaj. Din 15.03.2003 aveam duba Kangoo.
Acesta era noul standard pentru service. Colectia de cravate a intrat in conservare.
In februarie 2008 am fost din nou la Inofita, in Grecia, la fabrica de transformatoare.
Cu Dimitris Paparigas, prieten de 10 ani. La cravata.
Am vazut zapada la Atena, dupa 3 zile de aeroporturi inchise.
O Geros Tou Moria - link ! Aici este o taverna care mi-a placut. Numele vine de la Kolokotronis.
Theodoros Kolokotronis - link ! Am fost cu Gabi Gavriliu si cu clientul nostru.
In 2010 firma a dat-o pe mentenanta, incepand cu sters praful. Varf de lance - inginerii, soldatii
universali cu care s-a construit tzara asta. Am ajuns la Rovinari cu echipa de curatenie.
S-a inventat un instrument pentru aceasta actiune, un fel de stetoscop al medicului generalist.
Chirurgia si transplantul au devenit desuete. Generalistii au fost preferati specialistilor.
Rovinari 2010
Ne-am mutat de la garajul firmei la magazie pe centura de V.
Vedere spre S, Soare toata ziua. Inca e roz. 50'-70' de casa, pe scurtaturi, evitand pe cat posibil
marile bulevarde.
In 2011 am ajuns la Guardamiglio pentru un curs de celule de medie tensiune Areva.
Acestea intra in componenta centralelor eoliene. Am vizitat Milano si Venetia.
M-am mutat la depozit pe centura de E Buc.
Stau in coltul de SV al unei curti in U cu fatza spre E. Soare 1 ora vara. Iarna trage. 20' de casa.
La birou "la 3 ferestre", langa biroul magaziei "la 2 ferestre".
Situatia e gri. Ce a mai ramas e carunt.
In ianuarie 2014 aprofundez consultatia cu stetoscopul. Deplasare in Ungaria.
Belgian Beer Cafe - link ! Coaste preparate ca acolo n-am vazut. Poate in alt loc al francizei.
Orice ar fi, tot mai ramane loc de o bere !
Loc de o bere - link !
70 de ani dupa 6.6. este D-day pentru mine. Au trecut 17 ani. Schneider s-a schimbat.
Raman cu palmaresul tehnic si cu amintirile. Sute de cazuri rezolvate si PIF-uri.
Cea mai complexa reparatie a fost inlocuirea polilor, a mecanismului de declansare si a comenzilor
electrice pe doua intrerupatore de medie tensiune de 36 KV tip ISF2 pentru cuptoare cu arc electric
pentru o firma de pe platforma IMGB. Practic am demontat complet aparatele.
Alte reparatii complexe au fost de inlocuire mecanisme pe intrerupatoare fixe si debrosabile tip
LF1 si SF1. In aceste reparatii am folosit documentatia de la cursurile din 1998-99 si experienta.
O actiune care s-a intins pe mai multi ani a fost rezolvarea unui viciu de proiectare la celulele
de medie tensiune de la Michelin Zalau. Am rezolvat dupa ce am studiat documentatiile si
dupa ce am adus din Indonezia un interblocaj pentru celule standard, ca model pentru mecanici.
Am acordat consultanta pentru fabricantii de celule de medie tensiune echipate cu aparate de
medie tensiune fabricate de Schneider Electric - Merlin Gerin, pentru termocentrale si rafinarii.
Am reparat toate tipurile de celule si intrerupatoare. Asa cum am zis si pe LinkedIn sunt singurul
inginer vorbitor de romana calificat sa repar echipament Schneider, cu diplome de la Grenoble.
Am un evantai de diplome. Nu-mi folosesc la nimic.
LinkedIn - link !
Trecutul , prezentul si viitorul - link ! Eu sunt din generatia X. Amir din Y. Astepatm Z.
18.07.2010
