Familia Stefanescu Aitici din Braila, strabunicii mei

Este vorba de copiii cuplului Anton Stefanescu Aitici si Elena Varvara Gh. Antoniu Rodis.

Am postat deja informatii despre ei:
familia Stefan Aitici - link !
familia Gheorghe Antoniu Rodis - link !
si despre primul lor copil, Sterie Stefanescu:
general locotenent Sterie Stefanescu - link !

Anton Stefanescu Aitici:

In Monitorul Oficial din 6.12.1905 se inainteaza Anton Stefanescu Aitici din postul de casier

clasa III in postul de casier clasa II.

In MO 1908 D-nii:....Stefanescu Aitici Anton, actuali cassieri cl. II in posturile de cassieri;

In MO 1911 Stefanescu (Aitici) Anton, ... actuali cassieri, in posturile de cassieri clasa IV ;

In MO 1913 Stefänescu (Aitici) Anton , actuali cassieri clasa IV, in posturile de cassier clasa III

A primit un loc de casa de la CFR unde a construit o casa vagon.

In 1913 a cerut autorizatie de imprejmuire pentru lotul 177:

In MO 1915 D. Stefänescu (Aitici) Anton, actual cassier clasa III, in postul de cassier clasa II.

In Monitorul Oficial din 9.09.1919 se inainteaza Anton Stefanescu Aitici in postul de casier clasa I

In MO 1922 Dnii : Stefanescu A. Aitici si Farta Ion, actuali casieri clasa I, in posturile de casieri principali clasa II.

In Monitorul Oficial din 20.09.1925 apare Anton Stefanescu Aitici, casier principal clasa II 

care se pensioneaza incepand cu data de 1.10.1925

Elena Varvara Gh. A. Rodis:

Parintii erau instariti si ea a primit dota si bijuterii, care s-au pierdut in timp.

Au avut o corabie pe care au vandut-o si au avut un restaurant.

S-au casatorit in 1894:

Ioan A Stefanescu (Jenel)/ Mihai /Anton Stefan Aitici/Gheorghe (Gica)/Maria (Mitzica)

Nicolae Aitici Stefanescu / Gheorghe / Maria / Ioan (Jenel)

In continuare detalii despre fratii generalului ajunsi la maturitate:

Nicu Stefanescu a fost in America si s-a intors. A murit in urma exploziei unei etuve.

Maria Stefanescu (tanti Mitzica) a locuit in Braila, s-a casatorit cu George Grigorescu si au avut un fiu, Valentin Grigorescu (nenea Totosh). Valentin (1927-2011) s-a casatorit cu Aurora si au avut un fiu, Laurentiu (n.1965). El s-a casatorit cu Camelia si are un fiu, Ciprian (n.1988).
Au locuit in strada Dorobantilor 505 si apoi pe str. Siretului 15:

Serban, Laurentiu (Jenelush), Aurora, Valentin (Totosh), Anca, Maria (Mitzica), Ion (Jenel), 1985:

Aurora si Valentin Grigorescu 6.12.1959:

Tanti Mitzica a rezistat cel mai mult dintre toti fratii Stefanescu.
O fotografie a ei din 1920:

Gheorghe Stefanescu - nenea Gica:

Act nastere Gica:

Fiica lui Gica este Ani de la Hunedoara.

Mihai Stefanescu - nenea Mishu:

Ioan Stefanescu (Jenel) 26.12.1939 Braila. Ii placea sa cante la chitara.

Elena Varvara Antoniu / Virgil A Stefanescu (?):

Cel mai mic frate, Cristian, a facut liceul economic. In razboi a fost soldat in termen. A cazut prizonier in URSS. A fost in Donbas. S-a intors in 1949. Mama lui, Varvara, l-a asteptat sa se
intoarca, iar dupa 6 luni a murit.

Cristian, Dan, Tanti Vita, Tanti Mitica, Tabita, Totos, Verginel, Misu
la crematoriul uman la incinerarea lui Gica 1971:

Gheorghe, Mihai si Virgil au fost inchisi in anii '50 din motive politice. Au lucrat la SSI.
detinuti politici - link !

Testament Anton Stefanescu Aitici, 1938:

Cimitirul sf. Constantin din Braila:

Anca Ilie (n. Stefanescu, 1938), mama mea

S-a nascut pe 5 octombrie 1938

In bratele bunicii Victoria Boata:

Mama isi aduce aminte de cutremurul din 1940, cand avea 2 ani. Statea la Schitu Magureanu 37,
la etajul 2. La etajul 1 statea bunicul. Tatal ei a luat-o in brate si au stat sub tocul usii.
Pe patul ei a cazut o caramida.
Isi aduce aminte de excursia la Codlea inainte de plecarea tatalui pe front.
Alt moment este o petrecere in casa generalului Schmidt care avea un caine lup pe care Anca il
tinea de gat in brate. A mancat din toate farfuriile cotoarele de ardei copti.
A invatat sa lucreze cu andrele. A vrut sa-i croseteze tatalui ei un fular pentru front.

La Brasov

Anca in 1960 in balcon la Schitu Magureanu 37:

Anca & Ion Ilie, parintii mei la nunta 1963:

Anca (dr.) cu mama Ana Stefanescu (stg.), 1966:

La Breaza in anii '80

La nunta de aur cu nasii Jenica si Vasile Vencu:

16.04.2015

A lucrat la "Timpuri noi" si la IPROLAM.

Timpuri noi - link !
IPROLAM - link !

Ana Boata (1908-1999), bunica mea

Ana Boata s-a nascut in 1908 intr-o casa din curtea de la str. Schitu Magureanu 29, acum nr. 37.
Este al treilea copil al avocatului Toma Boata si al Victoriei. I se spunea Bebe si apoi tanti Bebe.
avocat Toma Boata - link !

Ana Boata in 1910:

Tomica, Victoria, Ana (Bebe, in centru), Milica si Costica Bohme in 1910:

Ionel si Ana

Ana si sora ei Victoria (1900-1922) in 1920:

Victorita a fost prima sotie a lui Stere Stefanescu, bunicul meu, in 1921.
Victorita a murit pe 23.04.1922.
Ana a fost a doua sotie, cu care s-a casatorit bunicul Stere Stefanescu, in 1933.

Ana si fratele mai mic Ionel (1911-1997) cu barca in Cismigiu, 1923:

Ana si Ionel cu mama lor Victoria, dupa moartea Victoritei (1922):

Ana Boata a vrut sa se marite cu un medic. Acesta vroia ca viitorul socru sa-i faca cabinet.
Era interesat sa se casatoreasca cu ea. Toma Boata avea mari cheltuieli si nu a fost de acord.

Bunicii ii placea sa patineze. Ii placea clima de la Brasov, mai racoroasa, chiar daca ploua mai
tot timpul.

28.08.1937 yachtul Hoinar - Ana si fratele Tomica (in picioare):

Hoinar 4.08.1938

La Breaza in anii '80

In toamna anului 1989 am fost la plimbare cu barca pe lacul Herastrau cu parintii si cu bunica
Ana Stefanescu. Cand ne-am intors de pe lac la debarcader mama a vrut sa coboare din barca,
s-a dezechilibrat si a cazut pe spate in apa. Avea geanta in mana cu cheia de la casa, dar n-a
pierdut-o. Cei de la debarcader au ajutat-o sa iasa din apa. Am mers la biroul de inchiriat barci
si bunica si-a scos hainele ude si a primit un halat de la femeile de serviciu. Tata s-a dus sa ia
masina de unde o parcase, la intrarea in parc, pe la expo flora, pentru a ajunge repede acasa cu
bunica. Era cald si apa lacului era calda. Ne era teama sa nu raceasca. Eu ma simteam vinovat de
ce s-a intamplat deoarece eu am avut ideea cu plimbarea cu barca. Tata alerga prin parc catre
masina si s-a intalnit cu nenea Vasile, care a crezut ca se antreneaza pentru intalnirea cu colegii
de la facultatea de electrotehnica de la Poiana Brasov unde jucau fotbal pe stadion. Din cauza
trecerii coloanei oficiale (probabil a lui Ceausescu) tata nu putea sa treaca cu masina si sa ajunga
la pavilionul H de langa debarcader si se lasa asteptat. In cele din urma am ajuns acasa cu bunica.
A facut o baie calda, a luat un paracetamol si a baut ceai cald. Nu a racit si a mai trait 10 ani.

Ana Stefanescu la Spatar Milescu 27 in anii '90:

Bunica Ana Boata (careia ii spuneam Mama) s-a casatorit cu bunicul Sterie Stefanescu in 1933:

1939 Toma Boata, Ana & Sterie

In 1938 se naste unica fiica, Anca, mama mea:

Foto in Brasov

In 1942 bunicii erau la Brasov, unde era regimentul 41 artilerie. De aici a plecat  bunicul
direct pe front. Locuiau in vila generalului Schmidt, general din primul razboi mondial.
Alta data stateau la Ana Hensel (n. Kreuzer), pe strada Castelului 45.
Ana Hensel, verisoara de gradul 1 cu Ana Stefanescu (n.Boata), mamele lor erau surori:

In august 1944 era la Pucioasa. Era dupa 23 cand nemtii se retrageau in graba in camioane.
Bunica a plecat la Bucuresti sa vada ce s-a intamplat cu casa care a fost bombardata.
Nenea Tomica si Toma Boata n-au spus exact cat de avariata era casa. Dupa un drum de 12 ore
cu trenul, cu reprize de bombardament si coborari repetate din tren a ajuns la Bucuresti.
Casa arata ca in foto, cu mari distrugeri. Bunicul era prizonier la Oranki. Prima divizie care s-a
intors din URSS a fost Tudor Vladimirescu. Apoi a venit divizia Horia Closca si Crisan.
Bunicul a revenit din prizonierat pe 4.07.1945. A venit cu un camion si a mers la frizerie sa se
aranjeze. S-a raspandit zvonul ca s-a intors dl. colonel. Mama, Anca, a fugit de acasa sa-l vada.
Nu l-a recunoscut. A imbratisat-o si s-au bucurat de revedere.
Casa din Schitu Magureanu a fost reparata rapid partial pentru a avea unde sa stea.
Curtea era plina de cioburi, tocurile ferestrelor erau afectate de suflul exploziilor.

La 10.06.1999 ora 7 dimineata a sunat de mai multe ori telefonul. Eram mai multi in casa, dar
inca dormeam, nimeni nu s-a ridicat sa raspunda. Si cine ar fi sunat la ora aceea.

Bunica Ana tocmai ne parasise pentru totdeauna. Odihneasca-se in pace !