Pe 1.03.2017 veneam cu tata de la BRD Academiei. Isi uitase niste acte la banca.
Mergeam pe bd. Carol. La un moment dat, pe banda a doua fiind, am tras de volan spre dreapta pe strada Stefan Luchian, mergand s-o iau de la scoala pe Anto. Adica initial mergeam inainte spre
fantana de la Izvorul rece, acum Balcescu ingenuncheat intre 2 tunuri si apoi pe Pache.
Am decis intr-o fractiune de secunda sa o iau pe aceasta scurtatura.
Am ajuns la intersectia cu Mantuleasa si mi-a venit brusc ideea sa trag pe dreapta si sa intru la
Color Mind sa vad ce mai face Gabi Grigore. L-am rugat pe tata sa astepte putin in masina.
Am intrat, am asteptat cateva minute si Gabi, surprinsa, m-a invitat in camera de povesti.
I s-a parut ca sunt prea exuberant si a zis sa programam o sedinta post terapie.
Am cerut o intalnire in formatul 3+2, adica cele 3 fete de la Capalna:
Gabi, capra inalta si blonda cu 3 fraze / 9 luni
Ana Maria Iordache, zana pastilutza
Mihaela Sobescianschi - "catzeaua" cf. foto profil Facebook
Am vrut "sa le am" pe toate 3 odata.
Data 27.03.2017 ora 14.
Am venit cu echipamentul special & recuzita:
In piele neagra, ochelari negri, BOATA.
M-am prezentat:
Stelu sin Jean ot Ferdinand-Obor, Bükreş.
Scriitor - Invataturile lui Stelu pentru fiica sa Anto.
Un mic geniu de cartier.
Inconjurat de oameni inteligenti si/sau destepti, common people, prosti (ca noaptea), ticalosi.
Mai ales ticalosi.
Am avut ceva logoree, le-am dat totusi sansa sa zica si ele ceva.
Doar eu plateam, nu ? Distractia 170 lei. Convenabil pentru 3 dintr-un foc.
Le-am zis exact ce m-a deranjat la ele.
Gabi - mi-a zis 9 luni ca pasul meu de a pleca de la Schneider a fost cea mai buna alegere a mea,
sa uit de ei, ca nu merita. I-am zis ca n-am cum sa uit "casa" construita de mine acolo timp de 16 ani
de la prima caramida. Am fost primul angajat pe servicii dupa vanzare, 2 ani 6 luni am lucrat
singur pe toata gama de produse a unei corporatii internationale.
Apoi a venit nefericitul de Adi, un prost notoriu, carpa, presh, bou, mincinos, etc.
Asa a inceput sfarsitul. I-am zis si lui Sorin ca de la Simtex aproape toate lozurile au fost castigatoare. El l-a adus pe ADIO si pot sa zic ca de atunci a inceput adio Schneider.
Profetia lui Alex Sepeteanu ca voi iesi la pensie de la Schneider a fost sabotata de acest imbecil.
I-am reprosat lui Gabi ca nu a facut niciodata ancheta de la Adam si Eva de unde mi se trag toate.
Adica este o capra inalta blonda simpaticutza dar foarte superficiala.
Ma indoiesc de capacitatile ei profesionale. Probabil ca are ceva protector cu umerii grei.
9 luni am asteptat sa inceapa terapia, credeam ca are vreo schema care sa ma dea pe spate.
Dupa 9 luni i-am zis ca naste si am parasit-o cu "copilul".
Nu m-a intrebat nimic de abuzurile la care am fost supus in copilarie.
De exemplu de faptul ca mi s-a legat mana stanga la spate ca sa scriu cu dreapta.
Autoarea - nenorocita de invatatoare habotnica proasta ca noaptea, Elena Popescu.
Cu concursul familiei, mama si tata. Tampitzi.
Eu scriam de la 5 ani de la cotor spre stanga, in oglinda, cu majuscule. Genial.
Apoi nu m-a intrebat de cate ori am fost batut cu cureaua absolut degeaba, nedrept.
Aveam locul meu de rezistenta, blocam usa camerei mele cu propriul meu corp de copil.
Bineinteles ca tata impingea usa si ma batea de ma snopea. Imi lua cheia ca sa nu ma inchid in camera de necaz ca mi se face o nedreptate. De multe ori Serban profita, stia ca mananc bataie
pentru orice vina inchipuita, asa ca ii ajuta pe ai mei, mai ales pe tata, in mareatza lui "lucrare"
cu scop "educational". I-am taiat lui tata multe curele, armele nedreptatii.
Adica cei 3 au actionat in solidar, asa cum au facut-o magistral si in 25.04.2015 provocand
caderea mea totala dupa ce am plecat de la Schneider. Tampitzi.
Gabi nu m-a intrebat nimic de esecul primei mele casatorii, distrusa de ticalosa de soacra,
"tzaranca proasta si nebuna", femeie tampita care si-a distrus fiica pentru niste borcane...
Exact asta era. Proasta de nevasta a ales-o pe ma-sa si acum e in vrie dupa moartea sotzului
cu vreo 20 ani mai batran. Slava Domnului ca s-a intamplat asa !
Dupa ce am parasit casa nebunei de soacra (sigur pica le teste, e buna de internat) am asteptat-o
un an pe nevasta, dupa care am divortat, pe 2.10.2015.
Am cunoscut-o pe Adriana la Comtec gratie Deliei Marc, pentru care ma rog sa-i fie bine.
I-am multumit pe 15.02.2017, o consider nasha noastra evreica.
Patroana noastra, Mami & Stelu, este Sfanta Vineri, 14.10.1995. Slava Domnului !
Sfanta Vineri 1995 a cazut intr-o Sambata !
M-au judecat ai mei, mama, tata si Serban, 25.04.2015.
Au zis sa sterg tot si ca nu le plac prietenii mei romanizati.
Le-am facut pe plac.
Serban a zis sa cer sa se stearga din motorul de cautare Google. I-am facut pe plac.
Am asteptat vreo 2 luni, timp in care n-am mai facut nimic, doar duceam fetele la scoala & servici.
Vine ultima zi de scoala, sar din pat cu un tziuit in ureche - acufene de stres.
Merg la ORL-ista de la Policlinica Iancului, imi da diverse pt. nas.
Nu-i place cum arat. I-am zis ca n-am dormit vreo 3 saptamani.
Trebuia sa plecam ala Alghero, Sardinia.
Mi-a dat un somnifer, melatonina si ceva B-uri.
Somniferul nu l-am luat.
Din Sardinia am sunat-o pe Corina. Nu mai dormisem deloc de 1 luna.
Mi-a zis ca-s mic copil, ca sotzul ei cu tulburare bipolara n-a dormit 8 luni.
Mi-a aranjat o "trimitere" de la Fundeni catre Obregia.
Am stat cu Adriana aproape 20 ani pana in 23.07.2015 cand am ajuns la Spital, salonul 13.
La doamna Gherman, femeie mai nebuna decat pacientii ei.
Care vroia sa ma adoarma pana la Craciun. Aveam insomnie toatal de 1 luna si mi-a dat Olanzapina
pentru epileptici, cu efect secundar inducerea somnului si Dormicum, drogul violului, din cauza
caruia nu mai stiu cum il chema pe colegul de rezerva, mucitor la canalizare Apa Nova.
Acest mi-a dat numele conspirativ "Ionel" si imi citea pilde cu Domnul dintr-o carte penticostala.
Mi-a zis ca i-am povestit despre toate delegatiile. Nu-mi amintesc absolut nimic.
Noaptea urlau nebunii din salon si toaleta nu ma inspira deloc, eram blocat complet.
Dus nu vroiam sa fac, era o caditza fara perdea, era infect.
M-am internat joi, vineri EA era in concediu, s-a intors marti.
Atunci am cerut sa plec. I-am zis ca sunt blocat si mi-a zis ca EA e doctoritza de cap, nu de cur.
Mi-a facut un RMN si a zis EVRIKA, a "vazut" un chist, explicatia insomniei mele.
Hiperdia 23.07.2015.
Tampita rau baba. Inregistrari memorabile. Dusa rau.
Mai tarziu am ajuns la un profesor luminat, Vlad Ciurea de la Sanador, care mi-a facut din nou RMN. 29.07.2015. Am repetat RMN-ul pe 16.02.2016.
A zis clar: Creierul meu este perfect, n-am nevoie de nici o pastila.
Mi-a recomandat terapia cranio-sacrala si calaria pe coclauri, munti si vai.
Am fost cu Adriana la terapia cranio-sacrala. Confesinea mea le-a dat lacrimile si terapeutei, si
Adrianei si mie.
Inca mai caut iapa blanda rezonanta.
Dupa spital imunitatea mea a cazut la zero, am facut infectie urinara, prostatita.
Am ajuns la PSA, pasaport de intrare la Gluck.
Nu mai vedeam bine la distanta, mi-am facut ochelari. I-am purtat in casa de vreo 3 ori.
Mai tarziu mi-am revenit si nu am nevoie de ochelari.
Am ajuns la o psihiatra de la MI. Nu-i placea deloc cum arat. A crezut ca ma sinucid si m-a trimis
la Sfantul Stelian in Regie. Acolo canta un tip ca la opera, oamenii aplaudau. Altul cara papornite
si PET-uri butelci de 5 litri. SI tipa la un coleg de camera ca-l bate, il face, etc. Ca l-a furat.
Colegul meu de camera era un tip cu barba care dormea in pantaloni scurti.
Manierat, cu povesti interesante. Mai tarziu am aflat ca-si injecta in vena. Incercase tot felul de pastile, printre care Ecstasy.
La spiatl eram iubitul sefei, o tipa "rea", cu par cretz lung si figura de femeie a dracului.
O stagiara m-a pus odata sa desenez un om. Am intrebat-o daca vrea sa faca cu mana.
A zis da da sa faca cu mana, sa salute. I-am facut fetei pe plac.
Am facut odata terapie in grup cu preotul. Fiecare isi spunea povestea.
Mi-a venit randul: M-am recomandat, inginer de service medie tensiune de 16 ani la Schnieder, cu 10 diplome de la Grenoble, etc, etc, etc. Oamenii erau prea sedati ca sa reactioneze la ce spuneam.
Dupa o saptamana am plecat.
In martie 2016 am ajuns la fetele de la Capalna.
Am ramas deci la Gabi, 27.03.2017.
Ea a fost cea mai tacuta. Cand ii ziceam ca i-am zis una alta practic nu-si mai amintea.
Adica o persoana care pare ca te asculta dar de fapt n-o intereseaza nimic din ce spune "nebunul".
Cand am fost intempestiv pe 1.03 i-am cerut nr. de tf. N-a vrut sa mi-l dea.
A zis sa n-o mai caut pe FB. Adica ii este frica, tata. O credeam cu totul altfel. Bitch.
Mai departe.
Mihaela, "catzeaua" cf. FB. Imi zicea tot timpul ca trebuie sa fiu mai pretentios in familie, etc.
Nu s-a remarcat prin ceva deosebit la partida in 3. Bitch.
Si acum surpriza - ultima pe lista, zana pastilutza.
Cu ea m-am mai intalnit odata cand m-au dus ai mei in toamna lui 2015.
Credea ca ma sinucid. Mi-a dat telefonul.
In cele 9 luni de "terapie" 03-12.2016 mi-a dat tot felul de pastilutze, toate "creta".
M-a asigurat ca nu ma tampesc, dar totusi eu n-am mai condus masina anul scolar 2015-2016.
Fetele s-au dus cu taxiul si eu dormaeam pana la pranz. Adica ale naibii pastile.
Ce zice zana pastilutza. Cica e tulburare bipolara si episod maniacal. BITCH.
Caz de internare definitiva. TUZ neamu' ma-tii, Bitch.
Adriana din tribuna crede, bineinteles. Foarte convenabil. D-aia vreau eu sa fac contract.
Au intrebat-o pe Adriana daca am mai fost asa in trecut.
Ea pleaca prea usor urechea. Common people, citeste mult. Eu nu citesc nimic. N-am nevoie.
Citesc doar pentru informare sau in sprijinul studiului meu sau al meseriei de inginer de service.
Se zice ca am o preocupare patologica pentru a afla esenta problemei.
Zana pastilutza, buna rau, ma invita pe 28.03.2017 ora 11 sa-mi prescrie un mood stabilizer.
Se face 28, ora 10. Dau telefon si contramandez. Mai important este vaccinul si cipul lui Pufi.
Ieri, 28.03.2017, in zori, le-am scris mesaje pe FB si apoi le-am sters din lista de prieteni.
Fucking Bitches.
Si le-am tras-o ieftin, la oferta.
Urmeaza articolul cum sa faci din KKT, BITCH !
marți, 28 martie 2017
marți, 21 martie 2017
Cum m-a ajutat Sfantul Stelian
Am ajuns sub protectia Sfantului Stelian astfel:
M-a botezat Smaranda, sotia nasului Stelian Popescu-Pantelimon, judecator la Inalta curte de Casatie si Justitie, 29.10.1967, preot Irinel Apostolescu (decedat in 1975, odihneasca-se in pace) de la biserica Popa Nan. Am scris despre asta intr-o postare precedenta.
In ajunul Craciunului 2004 mama a vandut casa natala, Schitu Magureanu 37.
Doua saptamani am inrosit internetul. Era exact vacanta imobiliarelor.
Ideea mea mareatza era sa gasim terenuri sau case in cartierul natal.
Am gasit terenul pentru casa la 120 m in linie dreapta de casa natala, Spatar Milescu 27.
Teren la Eufrosin Poteca 11.
Era listat la mai multe agentii, cu mai multe preturi. Imobiliarele obisnuiau sa preia anunturi unele de la altele, fiecare mai punea cate ceva, etc.
Am sunat la toti, unii erau in vacanta.
La un moment dat l-am sunat pe agentul care avea CHEIA. Adica prima mana.
Numele - surpriza - Stelian Decu.
Ne-am intalnit imediat la locul faptei, intr-o dimineata de ianuarie 2005.
Tata, Ion Ilie, Stelian Gh. Decu, Adriana Serban. Priviti cu atentie expresiile !
A venit si Serban, care a observat imediat "meteahna" terenului - lipsa Soarelui. De ce ?
Pentru ca in jurul Solstitiului de iarna Soarele rasare la EP11 la ora 12 si apune la 14.
Dar treaba asta nu dureaza mai mult de 2 luni.
Terenul este orientat perfect Nord - Sud (1,78 grade diferenta).
Bineinteles ca am batut imediat palma, Stelian cu Stelian.
A zis ca jupanu' cu terenul e in Austria, dar vine pentru tranzactie.
Am gasit de curand informatia:
Omul a venit si pe 15.02.2005 am facut tranzactia la Raiffaisen Iancului.
Stelian si-a primit comisionul, ca la carte.
Apoi a inceput distractia. Voi detalia intr-un blog special pentru EP11.
Alta poveste:
Pe la sfarsitul lui 2007 am intrebat-o pe mama cum o cheama pe ruda noastra din Ramnicu Valcea,
Margareta. Nu mai stia nimic de ea de vreo 50 de ani. Zicea ca o cheama "Barbosu" sau "Mustaciosu". Am pus mana pe cartea de telefon si am gasit-o. Am sunat-o, i-am povestit "increngatura", a fost ok. Margareta este fiica adoptiva a cuplului Dionisie & Agripina Aitici.
Este nepoata Agripinei. Dionisie este fratele lui Anton, stramosul meu, si al lui Alexandru zis
PUNTU, cel care le-a facut actele de adoptie in 1934.
Cei 3 frati sunt fiii lui Stefan Aitici din Ilok Slavonia Croatia, venit la munca la calea ferata Bucuresti-Giurgiu, casatorit la Baratie in Bucuresti, 19.01.1862.
La prima delegatie in zona l-am luat si pe unchiul meu, Dan Stefanescu, descendent al lui Stefan
Aitici cu linie paterna directa AITICI. El ar trebui sa aiba acest nume de familie.
Am luat un set de fotografii vechi, pe post de "pasaport".
Ne-am intalnit cu Margareta si cu fiica Ada. Apoi au venit si fiica Adei cu sotul.
Ele au scos un set de fotografii vechi similar cu al nostru. Era clar ca suntem rude.
Am stat mult de vorba. I-am adus o floare cu ghiveci - astea imi plac pentru ca sunt vii.
Floarea traieste si astazi, martie 2017.
Prin 2013 treceam prin zona spre Sibiu. Am vrut ca fetele mele sa cunoasca "fetele" de la Valcea.
Pe un perete este icoana cu Sfantul Stelian
Nu stiu daca am intrebat de cat timp o au. Voi intreba.
Ultima ora:
La aniversarea semicentenarului mi-am dorit sa fiu cioban cateva zile, in amintirea stramosului meu
Bâtu Vasile Ilie Ungureanu venit cu 300 de oi de la "Tâmpa", BV.
De fapt se pare ca ascendentii lui au migrat din Alba pentru a se pune la adapost de persecutiile de dupa rascoala lui Horea, Closca si Crisan.
Asa spun sursele orale din Fundeni Gherase (Ioan Simu Gherasim) si Tanganu (preot Constantin Popescu). Este scris si pe un panou din Fundeni, Calarasi.
Avocatul Toma Boată din Banat are numele de la bastonul cu maciucă al ciobanilor.
Serban mi-a facut cadou o Boată sculptata adevarata de la muzeul taranului.
Esentiala a fost contributia lui Octavian Rusu, fost coleg la Schneider Electric Romania SRL, a carui sotie are ceva proprietati la Săhăteni, langa Mizil.
Are o cunostinta, Stelian Bolborici, proprietar de OI. Zis Stelu, varsta 49 de ani.
I-am zis ca eu sunt unchiul (am 50), iar el nepotul (are 49).
Stelu mi-a dat 2 OI, mama si fiica.
Le-am adus la Bucuresti pe 9.03.2017 cu varul Daniel Ilie si cu sotia lui, Elena Prodan.
Specialisti in transport capre intre fotoliile din fata si bancheta din spate a unei berline cu numar AR.
Am luat si un balot de lucerna, păpică pentru mioare. Mama le-a cumparat porumb din Obor.
S-au adaptat rapid, OAIA mama behaia dupa mine cand vroia porumb.
Intre 9-13.03.2017 au facut parte din punerea in scena marca Stelu sin Ion Ilie ot Ferdinand-Obor.
Cand am coborat din masina la Săhăteni ne-a latrat un caine, Pufi.
Abandonat de stapanii plecati la Ploiesti si adoptat de Stelu Bolborici, care mai are 2 caini.
Eu m-am uitat lung la Câne si am decis instant, fara sa-i spun totusi lui Stelu.
I-am tras o fotografie in care se vede ca dl. Pufi banuieste ceva:
Cand s-a terminat distractia cu oile le-am dus in aceeasi echipa inapoi la Săhăteni si l-am "săltat"
pe Pufi. La un moment dat a incercat s-o taie pe sub gard, dar nu i-au trecut umerii. Doar pisicile
puteau trece. S-a blocat usor, a schelalait. Era 2 noaptea, eram la post la Wolfsschanze.
Am iesit si i-am zis sa vina inapoi. De atunci n-a mai incercat si s-a adaptat perfect.
Cand a reinceput sa latre mi-am dat seama ca si-a luat postul in primire, Pufi Ilie.
Am avut o cătzea Pufi luata de la Voinesti, acum 40 de ani. Obisnuia s-o mai taie de acasa cateva
zile, dupa care se intorcea. Eram obisnuiti. La un moment dat nu s-a mai intors.
Nicu Nitzu de la Spatar Milescu 25 & Pufi Ilie (EA)
Am aflat prea tarziu ca au luat-o hingherii. A spus o doamna care statea in curtea lui Tete geamgiul.
Se pare ca Pufi EA s-a "reincarnat" in Pufi EL.
Sfinte Steliane !
M-a botezat Smaranda, sotia nasului Stelian Popescu-Pantelimon, judecator la Inalta curte de Casatie si Justitie, 29.10.1967, preot Irinel Apostolescu (decedat in 1975, odihneasca-se in pace) de la biserica Popa Nan. Am scris despre asta intr-o postare precedenta.
In ajunul Craciunului 2004 mama a vandut casa natala, Schitu Magureanu 37.
Doua saptamani am inrosit internetul. Era exact vacanta imobiliarelor.
Ideea mea mareatza era sa gasim terenuri sau case in cartierul natal.
Am gasit terenul pentru casa la 120 m in linie dreapta de casa natala, Spatar Milescu 27.
Teren la Eufrosin Poteca 11.
Era listat la mai multe agentii, cu mai multe preturi. Imobiliarele obisnuiau sa preia anunturi unele de la altele, fiecare mai punea cate ceva, etc.
Am sunat la toti, unii erau in vacanta.
La un moment dat l-am sunat pe agentul care avea CHEIA. Adica prima mana.
Numele - surpriza - Stelian Decu.
Ne-am intalnit imediat la locul faptei, intr-o dimineata de ianuarie 2005.
Tata, Ion Ilie, Stelian Gh. Decu, Adriana Serban. Priviti cu atentie expresiile !
A venit si Serban, care a observat imediat "meteahna" terenului - lipsa Soarelui. De ce ?
Pentru ca in jurul Solstitiului de iarna Soarele rasare la EP11 la ora 12 si apune la 14.
Dar treaba asta nu dureaza mai mult de 2 luni.
Terenul este orientat perfect Nord - Sud (1,78 grade diferenta).
Bineinteles ca am batut imediat palma, Stelian cu Stelian.
A zis ca jupanu' cu terenul e in Austria, dar vine pentru tranzactie.
Am gasit de curand informatia:
Omul a venit si pe 15.02.2005 am facut tranzactia la Raiffaisen Iancului.
Stelian si-a primit comisionul, ca la carte.
Apoi a inceput distractia. Voi detalia intr-un blog special pentru EP11.
Alta poveste:
Pe la sfarsitul lui 2007 am intrebat-o pe mama cum o cheama pe ruda noastra din Ramnicu Valcea,
Margareta. Nu mai stia nimic de ea de vreo 50 de ani. Zicea ca o cheama "Barbosu" sau "Mustaciosu". Am pus mana pe cartea de telefon si am gasit-o. Am sunat-o, i-am povestit "increngatura", a fost ok. Margareta este fiica adoptiva a cuplului Dionisie & Agripina Aitici.
Este nepoata Agripinei. Dionisie este fratele lui Anton, stramosul meu, si al lui Alexandru zis
PUNTU, cel care le-a facut actele de adoptie in 1934.
Cei 3 frati sunt fiii lui Stefan Aitici din Ilok Slavonia Croatia, venit la munca la calea ferata Bucuresti-Giurgiu, casatorit la Baratie in Bucuresti, 19.01.1862.
La prima delegatie in zona l-am luat si pe unchiul meu, Dan Stefanescu, descendent al lui Stefan
Aitici cu linie paterna directa AITICI. El ar trebui sa aiba acest nume de familie.
Am luat un set de fotografii vechi, pe post de "pasaport".
Ne-am intalnit cu Margareta si cu fiica Ada. Apoi au venit si fiica Adei cu sotul.
Ele au scos un set de fotografii vechi similar cu al nostru. Era clar ca suntem rude.
Am stat mult de vorba. I-am adus o floare cu ghiveci - astea imi plac pentru ca sunt vii.
Floarea traieste si astazi, martie 2017.
Prin 2013 treceam prin zona spre Sibiu. Am vrut ca fetele mele sa cunoasca "fetele" de la Valcea.
Pe un perete este icoana cu Sfantul Stelian
Nu stiu daca am intrebat de cat timp o au. Voi intreba.
Ultima ora:
La aniversarea semicentenarului mi-am dorit sa fiu cioban cateva zile, in amintirea stramosului meu
Bâtu Vasile Ilie Ungureanu venit cu 300 de oi de la "Tâmpa", BV.
De fapt se pare ca ascendentii lui au migrat din Alba pentru a se pune la adapost de persecutiile de dupa rascoala lui Horea, Closca si Crisan.
Asa spun sursele orale din Fundeni Gherase (Ioan Simu Gherasim) si Tanganu (preot Constantin Popescu). Este scris si pe un panou din Fundeni, Calarasi.
Avocatul Toma Boată din Banat are numele de la bastonul cu maciucă al ciobanilor.
Serban mi-a facut cadou o Boată sculptata adevarata de la muzeul taranului.
Esentiala a fost contributia lui Octavian Rusu, fost coleg la Schneider Electric Romania SRL, a carui sotie are ceva proprietati la Săhăteni, langa Mizil.
Are o cunostinta, Stelian Bolborici, proprietar de OI. Zis Stelu, varsta 49 de ani.
I-am zis ca eu sunt unchiul (am 50), iar el nepotul (are 49).
Stelu mi-a dat 2 OI, mama si fiica.
Le-am adus la Bucuresti pe 9.03.2017 cu varul Daniel Ilie si cu sotia lui, Elena Prodan.
Specialisti in transport capre intre fotoliile din fata si bancheta din spate a unei berline cu numar AR.
Am luat si un balot de lucerna, păpică pentru mioare. Mama le-a cumparat porumb din Obor.
S-au adaptat rapid, OAIA mama behaia dupa mine cand vroia porumb.
Intre 9-13.03.2017 au facut parte din punerea in scena marca Stelu sin Ion Ilie ot Ferdinand-Obor.
Cand am coborat din masina la Săhăteni ne-a latrat un caine, Pufi.
Abandonat de stapanii plecati la Ploiesti si adoptat de Stelu Bolborici, care mai are 2 caini.
Eu m-am uitat lung la Câne si am decis instant, fara sa-i spun totusi lui Stelu.
I-am tras o fotografie in care se vede ca dl. Pufi banuieste ceva:
Cand s-a terminat distractia cu oile le-am dus in aceeasi echipa inapoi la Săhăteni si l-am "săltat"
pe Pufi. La un moment dat a incercat s-o taie pe sub gard, dar nu i-au trecut umerii. Doar pisicile
puteau trece. S-a blocat usor, a schelalait. Era 2 noaptea, eram la post la Wolfsschanze.
Am iesit si i-am zis sa vina inapoi. De atunci n-a mai incercat si s-a adaptat perfect.
Cand a reinceput sa latre mi-am dat seama ca si-a luat postul in primire, Pufi Ilie.
Am avut o cătzea Pufi luata de la Voinesti, acum 40 de ani. Obisnuia s-o mai taie de acasa cateva
zile, dupa care se intorcea. Eram obisnuiti. La un moment dat nu s-a mai intors.
Nicu Nitzu de la Spatar Milescu 25 & Pufi Ilie (EA)
Am aflat prea tarziu ca au luat-o hingherii. A spus o doamna care statea in curtea lui Tete geamgiul.
Se pare ca Pufi EA s-a "reincarnat" in Pufi EL.
Sfinte Steliane !
marți, 7 martie 2017
luni, 6 martie 2017
18 luni din viata pierdute - povestea depresiei 25.04.2015
Am scris despre depresie pe blogul public:
Stelu @ Schneider Electric 1998-2014 - link !
Detalii despre depresii
Momentul Zero a fost atunci cand, stangaci fiind, m-au obligat sa scriu cu mana dreapta.
La 5 ani scriam cu mana stanga de la dreapta la stanga, in oglinda !
Cred ca prima a fost in toamna 1994, dupa ce am parasit apartamentul soacrei cu memorabila expresie "taranca proasta si nebuna". Ma enervase nu stiu ce tampenie a ei cu un borcan.
I-am zis lui Carmen ca daca doreste poate sa vina inapoi la ai mei.
Nu-mi pare rau de ce s-a intamplat, lucrurile s-au schimbat radical dupa.
In anul 1995 am fost mai abatut. In mai am fost intr-o excursie in Grecia cu autocarul.
Pe 14.10.1995, de sfanta Paraschiva, am inceput relatia cu Adriana.
In 1996 am fost cu ea in Grecia pe acelasi traseu cu cel din 1995.
Dupa Grecia concediile ni le faceam impreuna cu Andreea, fiica ei.
In ianuarie 1998 Adriana a gasit anuntul cu jobul de la Schneider Electric Romania SRL.
Au fost 10 ani de aur, 1998-2008.
In 1.02.2004 ne-am mutat cu Andreea la Brezoianu 4. Antonia era "pe drum".
Intre 15.01.2006 - 28.05.2008 am construit casa din Eufrosin Poteca 11.
La Schneider a venit criza si in 20.01.2009 au dat afara 10% minus 1.
Au cerut tuturor departamentelor sa sacrifice cate un om. Mai putin la servicii, unde eram eu.
Acela a fost inceputul sfarsitului. S-a dat afara fara sa fie nevoie. Dupa cateva luni au angajat din nou.
Asta a fost prima trauma.
De-a lungul timpului multi oameni bine pregatiti au fost fortati sa plece.
Au rezistat eroic cei care aveau obligatii, rate, etc.
In cei 16 ani cat am stat la ei au pus pe faras multi oameni din echipa de aur.
In 18.03.2010 am scris un E-mail catre conducere, "dupa 12 ani".
Adrian Oprea (seful meu) & Claudiu Buca (seful lui) au vrut sa se apuce de mentenanta si Adi m-a mintit ca dorinta de a face astfel de activitate vine de la seful de tara, David Nicholl.
Pur si simplu Adio & Buca nu au avut curajul sa-mi ceara asa ceva. De ce ?
Pentru ca eu eram inginer de reparatii "in house" gradul 4/5, asa cum se vede in:
Palmares @ Schneider Electric - link !
Dupa 12 ani de experienta acei doi indivizi ma vedeau intr-o salopeta conducand o echipa de sters praful prin Rovinari, Lafarge, etc.
Minciuna lor a prin si eu m-am adresat conducerii, explicandu-le cum ar trebui sa fie organizata o astfel de echipa. Din sefi de echipa, oameni tineri. Apoi necalificati stergatori de praf, electricieni care sa butoneze celulele de MT si aparatele. Daca gasesc ceva defect trec la urmatoarea celula si ma cheama pe mine sa repar ce este defect. In aceasta formula as fi acceptat orice colaborare cu echipa de mentenanta.
Adrian Oprea a zis ca nu are decat in mine incredere si ca eu ar trebui sa conduc echipa, etc.
Noroc ca mai era si Liviu Marinica, care a acceptat sa traga dupa el oameni la mentenanta, el fiind specialist in reglaje relee de protectie Sepam.
Bineinteles ca lui David i-a sarit mustarul cand i-am facut capul mare cu ce trebuie facut pentru echipa de mentenanta. E-mailul a fost "to all", asa ca s-a produs un seism cu unde de soc care au ajuns pana la Viena. Voi detalia.
Ajung la judecata, mai intai la Miriana Matei.
Mi-a reprosat ca n-am luat-o ierarhic.
Pai cum s-o iau ierarhic daca tocmai il refuzasem pe Adio.
I-am zis ca eu lucrez la Schneider din pasiune.
La un moment dat mi-a luat un interviu Victor Postelnicu, nu stiu daca legat de aceasta judecata.
I-am rugat atunci sa-mi dea o copie. Inca mai astept.
Ajung in comisia disciplinara cu Florin Anghel , android, fost lector la Politehnica, acum corporatist.
Am cerut sa ma apere Sorin Neagu, cel care m-a angajat, contract din 1.02.1998.
Am aflat ulterior ca Mihnea Tihan a refuzat sa participe la mascarada.
Neavand vreo functie, fiind la talpa tarii, au vrut sa-mi taie 10% din salariu.
Eu am spus ca voi lupta pana la capat pentru dreptul meu.
La un moment dat m-a sunat Marc Coroler, barosan de la Viena care m-a intrebat "Ce vrei nea' ?".
Marc Coroler vice presedinte Schneider Electric Europa centrala - link !
I-am zis ca vreau sa fie totul ca inainte, sa-mi fac jobul pe care l-am avut pana atunci, conform calificarii mele. Am zis ca niciodata nu voi sterge praful oficial la Schneider, adica scris negru pe alb.
Facusem de nenumarate ori treaba asta, dar nu oficializam asa ceva. Eu sunt inginer de reparatii, nu sef de echipa de mentenanta PUNCT.
M-a chemat Miriana, a zis ca Schneider renunta la judecata si ca data viitoare sa merg ierarhic.
Ne-am intalnit cu David la clubul de pe Lipscani sa "sarbatorim" mazilirea lui Ghinea (cu o zi inainte).
I-am soptit lui Petre Butu sa-i soptesca lui David ca eu nu am avut nimic cu ei.
Am dat mana cu David, usor fortat. N-a putut sa evite.
Timp de 4 ani am rezistat eroic tentativelor de a ma transforma in sef de echipa de mentenanta.
Mi-am pastrat statutul de inginer de reparatii nivel 4, Grenoble 1998-1999.
Pe scurt dintr-o simpla minciuna marca ADIO eu am intrat in bataia pustilor conducerii Schneider.
Din cand in cand ADIO imi mai zicea "ce-ti mai trebuie sa lucrezi la Schneider".
Jobul imi venise intotdeauna manusa. Faceam ce stiam sa fac, mergeam in delegatii lungi, mancam cand puteam, dormeam cand se putea. Eram un soldat.
Din moment ce eram capabil sa fac acel job de ce sa renunt. Sa stau acasa si sa tai frunza la caini ?
Vine primavara lui 2010.
Toate se intampla primavara, pe fondul depresiei.
Suntem intr-o locatie nasoala, strada Gara Pasarea 9, din DN3 peste pasaj centura, platforma Acumulatorul Neferal. Loc infestat cu plumb din cauza haldei neacoperite din spatele Neferal.
Halele albe in careu centru-dreapta. Biroul nostru in hala din stanga.
Studii de mediu arata cat este concentratia metalelor grele pe campul unde este hala.
In hala sunt amenajate birouri cu rigips. Izolatie termica proasta, picioare inghetate pana la genunchi.
Apa din puturi cu tuburi sub nivelul solului. La fiecare ploaie torentiala putul nostru se inunda
si fecalele si urina cainilor intra in apa.
La un moment dat i-am dat lui Liviu Marinica o mostra s-o duca la un prieten de-al meu la statia de pompare Apa Nova Sud la laborator.
Cand vine rezultatul toata lumea e perplexa.
Laborantul intreaba "ce faceti cu apa asta ?". Doar pe peluza puteti da cu ea. Niciodata pe maini.
De ce ? Urme de acid clorhidric, fier, bacterii coliforme (kkt).
Au mai fost fraieri din exterior care si-au dat pe fata, sa se racoreasca.
In primavara lui 2014 pe Liviu Marinica il loveste criza de constiinta.
El scotea pe banda rulanta rapoarte din Prodiag, dar trebuia sa le manareasca pentru ca ieseau prost.
Stiu un caz clar in care scosese rapoarte pentru Craoiva, iesisera prost, facuse o lista de componente ce trebuiau inlocuite. Povestita de un alt coleg de-al nostru din Craiova.
Dupa cateva saptamani, minune! Toate rapoartele erau OK.
Care era motivul falsificarii. Prodiag este primitiv si merge prost.
ADIO ia decizia istorica sa-mi dea mie misiunea falsificarii rapoartelor.
Cum eu sunt dintr-o bucata si n-am probleme de coloana am refuzat categoric. Nu stiu ce credea.
ADIO se plange la shefu' care ia o alta decizie istorica.
Cei doi compun fisa inginerului de reparatii cu 16 ani experienta si pun tot ce le trece prin cap.
Toate acele operatii si multe altele care le-au scapat (din necunoastere) le-am facut de-a lungul anilor.
Singura obiectie a mea era faptul ca inginerul nu sterge praful si nici nu greseaza cu acte in regula.
Daca as fi fost proaspat angajat as fi semant ca primarul asa cum fac toti si vad ei dupa cum se descurca.
La mine, la zero subalterni, treba era pentru o intreaga echipa. Si intr-adevar eu lucrasem cat mai multe persoane in acei 16 ani.
Am cerut o zi sa citesc cele 2 pagini.
Vechea fisa de post era de 1/2 pagina din 1998-2013, compusa de eroul meu, Sorin Neagu.
Bineinteles ca nu am semnat. Cf codului muncii nu este motiv de dat afara.
Am inceput apoi sa ma gandesc ca locul imi afecteaza sanatatea.
Loc fara Soare (2 ore dimineata vara), trage, apa imputita.
Pe 13.05.2014 am decis sa plec, cu acordul partilor.
6.06.2014 a fost my D-day, la 70 ani dupa.
De luni eram liber. Am stat 1 saptamana si l-am rugat pe Sorin sa faca ceva.
Nu s-a gasit un job pe la call center sa dau consultatii pe MT.
Mai prost platit si cu doamnele pe cap.
Renunt la idee si incep asaltul asupra arhivelor nationale.
De prin 1990 aveam un proiect genealogic inceput de fratele meu, Serban Ilie.
A lucrat si el la Schneider 2003-2008. Eu l-am recomandat pentru lucrari la variatoare de viteza.
A plecat cand a considerat ca are mai multe de facut acasa, un proiect al lui de carte electronica,
transformat mai apoi intr-un instrument tactil de invatare pentru nevazatori, patent OSIM.
Am mers la arhive in mai multe orase.
In februarie 2015 am fost la ski, in martie l-am vizitat pe un var de-al mamei pe care l-am regasit
dupa 70 ani in Weinheim, DE.
La echinoctiul de primavara 2015 am inceput sa scriu in mai multe bloguri tematice.
La un moment dat povestind de casa strabunicului construita prin 1910 primesc o intrebare de la o arhitecta, Silvia Colfescu, in legatura cu arhitectul acelei case. Ma documentez, ii raspund.
Vede tata postarea si ma convoaca pentru explicatii.
Ma judeca consiliul de familie format de parinti & frate in spiritul programelor de reeducare A3 & ROTV ale caror informatii le sorbeau parintii. Cine e asta, ce vrea, dac nu stiu ce, scenarita.
In acel moment gandul meu a fost "daca nici familia nu este interesata de cercetarea mea"
ce mai pot spune ?
Pe mine ma deranjase foarte tare ca am fost fortat sa plec de la un job construit caramida cu caramida 16 ani si nici macar de complezenta n-a zis cineva ceva. Adica uman = ZERO barat.
Asa ca aveam fondul de nemultumire, sa zicem 90% (confirmat ulterior de specialisti).
Practic familia imi aplica lovitura de gratie, adica 10% cat mai trebuia.
M-am intors acasa negru, m-am asezat la calculator, am salvat pe HDD blogurile, le-am sters de pe net si pt. a nu avea probleme de tipul celor din scenariile parintilor am sters toti prietenii din FB.
A mai fost o idee stralucita a lui Serban sa cer Google sa elimine din cache blogurile.
Asta insemna sa stai vreo 60 zile parca. In acele zile de asteptare nu mai faceam nimic, ma plimbam intre pat, canapea si sezlong afara. Imi faceam in continuare datoria sa duc fetele si s-o aduc pe Anto de la scoala. Mai faceam si alte chestii, dar grosul activitatii era pe standby.
In ultima zi de scoala sar din pat din cauza unei crize de acufene si din acel moment 1 luna n-am dormit nici o secunda. Mai tarziu doctorii nu m-au crezut, dar asta s-a intamplat.
Ajung la o doctorita pt. urechi. Imi da si niste melatonina pt. somn.
Plec in vacanta la Alghero si acolo ma perpelesc ca nu pot sa dorm.
Sun de acolo o doctorita prietena, colega de liceu. Ii povestesc, ma recomanda unei doctorite la spital.
Ajung acolo, ea ma asigura ca daca am insomnie ma adoarme pana la Craciun.
Imi da niste pastile, citesc pe net, nu erau pt insomnie, dar probabil efectul secundar era somnul.
Stau cu un tip care a lucrat la Apa Nova, deranjat ca aia il tin acolo degeaba.
Imi da numele conspirativ "Ionel". Imi tot citeste dintr-o carte pentru penticostali, cred. Usor brunet.
Daca vrei sa dormi ia Dormicum. Efect - nu mai stii ce ai facut cu ceva timp inainte de.
Se mai numeste si drogul violului, din cauza acestui efect favorabil atacatorului.
Imi povesteste omul de la Apa Nova ca i-am spus o poveste intreaga vreo ora. Eu ma minunez.
Ma aleg cu un RMN cranian, ma uit pe foto, totul este ok.
Dupa 3 zile imi dau seama ca-s numai periculosi pe acolo iar shefa este mai presus de toti.
O sterg rapid.
Ajung pe Atlantic, cam robot, totusi fac poze sa ramana.
Pe acasa incep diveres chestii: o infectie urinara cum n-am mai vazut vreodata, nu va povestesc.
Tulburari de vedere. Iar ajung pe la diversi doctori, iar un RMN, niste ecografii ap urinar.
Ajung pana si la examene pt. domni.
Toate astea de la depresie, scaderea imunitatii, etc.
Am avut impresia ca totul s-a terminat.
Slabisem mult si se pare ca vreo 3 zile n-am mancat.
Prin octombrie ajung la un spital pentru drogati, oameni interesanti, apucaturi ciudate, imprevizibili.
Ce naiba caut eu aici ? Plec si de la ei. Chestia cu somnul se regleaza cat de cat.
Trece iarna, in februarie 2016 nu mai ajung la ski, doar la Sinaia.
Nu mai am rabdare sa ma barbieresc, ma duc la frizeri, devin clientul lor.
In martie vine cineva cu ideea salvatoare - psihoterapie.
Imi pun o tipa valabila, alta cu ceva pastile usoare, mai mult de somn si inca una care face terapie de cuplu.
Prima, cea de toate zilele imi spune de fiecare data ca plecarea mea de la Schneider a fost cea mai buna alegere si ca nu merita sa ma mai gandesc la ei.
Si o tine tot asa luni de zile. Eu tot asteptam sa inceapa terapia si o tot intrebam cand incepe.
Eu ii tot povesteam despre cercetarile mele, despre arbori genealogici, teste ADN, plimbari la
origini pe langa Bucuresti, in Ardeal, Banat, Cehia, Croatia si de proiectul viitor, Grecia.
Ii fac capul mare, rezista eroic.
Cea cu terapia de cuplu incearca sa ma faca sa cer mai mult de acasa, sa fiu mai pretentios, etc.
Adriana sta si asculta, dar in ultimile sedinte nu s-a mai prezentat.
Eu i-am zis sa nu mai insiste ca eu sunt un tip care ma multumesc cu putin, n-am pretentii exagerate.
Prin septembrie 2016, fara sa-mi spuna cineva, decid sa pun la loc blogurile ale caror surse le salvasem. In cateva zile am pus la loc toate fotografiile.
M-am imprietenit cu toti prietenii, colegii, unii vecini.
Am inceput sa-i sunt pe toti, m-am plimbat prin cartier, am stat de vorba cu cei cunoscuti.
L-am sunat pe patronul de la o firma din anii 1993-1997, l-am intrebat de unde sunt stramosii lui.
A vazut CV-ul meu de la Schneider si mi-a propus sa aducem celule din China, sa le omologam
si sa le vindem. N-am zis nu, dar mai bine am organiza vizite la origini pentru tineri generatia FB.
De la ei am plecat din cauza unei directoare care-si facea platforma. I-am zis ei ca "n-am ajuns sluga la stapan".
Am vorbit pana si cu cel care m-a dat afara absolut nejustificat in 1993, dupa ce i-am pus pe picioare o afacere pornind de la zero, vanduta cu vreo 8 milioane de $. Fara sa-i zic ceva mi-a scris ca este mai intelept ca acum aproape un sfert de secol si ne vom intalni la o cafea. Atunci am fost victima masinatiunilor unei persoane foarte apropiate. Care i-a mai popit si pe altii nejustificat.
Si daca tot imi aduc aminte de ce a fost, primul meu job de pionier CATV. Acolo totul era ok pana
in momentul in care au parasutat 2 directori, tehnic - un moshulika care putrezea intr-un service Bucuresti Berlin si altul executiv - un nene care proiecta fete de mobile la Mobilux.
Ei se gandeau sa le fac lucrari cu temen de livrare simultan. I-am rugat sa se coordoneze putin si sa spuna care ste primul si care al doilea servit. N-au inteles ideea si am cerut sa plec. Dupa ce le pornisem bine treaba. Imi pusesera in ceafa si un inginer recuperat din sistem, care nu prea intelegea
ce faceam.
Am mai lucrat intr-un loc 6 luni unde 3 asociati dadeau unul pe altul vina pt. intarzierea omologarii unor blocuri de masura. Dupa sedinta de omologare i-am parasit, ca era ajunul Craciunului.
La Schneider am stabilit recordul de loialitate.
Revenind la povestea cu "fetele de la Capalna", prin decembrie, la 9 luni de la start i-am zis fetei ca este momentul pentru "delivery" si ca nu mai servesc nici terapie nici pastile.
Treptat mi-am revenit, n-am nevoie de ochelari. Totusi dorm putin, maxim 5 ore.
Distractia m-a costat cat o vacanta la Belek cu avionul, poate chiar doua saptamani.
Acum sunt ok, scriu povesti si cred ca renunt la cele legate de Schneider incepand de luni, 13.03.2017, daca toate ostilitatile 10-12.03 se termina cu bine. De luni scriu floricele.
NOTA: De-a lungul timpului am mai avut momente tensionate cu ADIO. In special din cauza incapacitatii lui de a-si apara parohia si de a traduce mesajele corporatiste in limba service-ului.
Imi amintesc ca am zis odata ca ma ridic de la birou, las totul si merg pe jos de la depozit de la
strada Gara Pasarea nr. 9 spre inceputul ei din DN3 si de acolo iau Maxitaxi 503 si merg acasa.
Nu ma mai intorc niciodata.
Acum seful lui este ultrasul Cojocaru, cu interdicite pe stadioane:
Am plecat pe vremea Florentinei Totth. Nu stiu daca a fost informata, chestia este ca nu i-a pasat.
Ea avea drumul ei, cine ii statea in cale disparea. Nu era cazul meu, eu fiind la talpa tarii.
Imi aduc aminte ca a stat de vorba cu toti oamenii din departamentul service intr-o vineri.
Pe la ora 14 a intrat Liviu Marinica. Apoi am venit eu si am tinut-o peste program, pana pe la 15:30.
I-am spus de toate, cum vad eu lucrurile, etc. I-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe cealalta.
Stelu @ Schneider Electric 1998-2014 - link !
Detalii despre depresii
Momentul Zero a fost atunci cand, stangaci fiind, m-au obligat sa scriu cu mana dreapta.
La 5 ani scriam cu mana stanga de la dreapta la stanga, in oglinda !
Cred ca prima a fost in toamna 1994, dupa ce am parasit apartamentul soacrei cu memorabila expresie "taranca proasta si nebuna". Ma enervase nu stiu ce tampenie a ei cu un borcan.
I-am zis lui Carmen ca daca doreste poate sa vina inapoi la ai mei.
Nu-mi pare rau de ce s-a intamplat, lucrurile s-au schimbat radical dupa.
In anul 1995 am fost mai abatut. In mai am fost intr-o excursie in Grecia cu autocarul.
Pe 14.10.1995, de sfanta Paraschiva, am inceput relatia cu Adriana.
In 1996 am fost cu ea in Grecia pe acelasi traseu cu cel din 1995.
Dupa Grecia concediile ni le faceam impreuna cu Andreea, fiica ei.
In ianuarie 1998 Adriana a gasit anuntul cu jobul de la Schneider Electric Romania SRL.
Au fost 10 ani de aur, 1998-2008.
In 1.02.2004 ne-am mutat cu Andreea la Brezoianu 4. Antonia era "pe drum".
Intre 15.01.2006 - 28.05.2008 am construit casa din Eufrosin Poteca 11.
La Schneider a venit criza si in 20.01.2009 au dat afara 10% minus 1.
Au cerut tuturor departamentelor sa sacrifice cate un om. Mai putin la servicii, unde eram eu.
Acela a fost inceputul sfarsitului. S-a dat afara fara sa fie nevoie. Dupa cateva luni au angajat din nou.
Asta a fost prima trauma.
De-a lungul timpului multi oameni bine pregatiti au fost fortati sa plece.
Au rezistat eroic cei care aveau obligatii, rate, etc.
In cei 16 ani cat am stat la ei au pus pe faras multi oameni din echipa de aur.
In 18.03.2010 am scris un E-mail catre conducere, "dupa 12 ani".
Adrian Oprea (seful meu) & Claudiu Buca (seful lui) au vrut sa se apuce de mentenanta si Adi m-a mintit ca dorinta de a face astfel de activitate vine de la seful de tara, David Nicholl.
Pur si simplu Adio & Buca nu au avut curajul sa-mi ceara asa ceva. De ce ?
Pentru ca eu eram inginer de reparatii "in house" gradul 4/5, asa cum se vede in:
Palmares @ Schneider Electric - link !
Dupa 12 ani de experienta acei doi indivizi ma vedeau intr-o salopeta conducand o echipa de sters praful prin Rovinari, Lafarge, etc.
Minciuna lor a prin si eu m-am adresat conducerii, explicandu-le cum ar trebui sa fie organizata o astfel de echipa. Din sefi de echipa, oameni tineri. Apoi necalificati stergatori de praf, electricieni care sa butoneze celulele de MT si aparatele. Daca gasesc ceva defect trec la urmatoarea celula si ma cheama pe mine sa repar ce este defect. In aceasta formula as fi acceptat orice colaborare cu echipa de mentenanta.
Adrian Oprea a zis ca nu are decat in mine incredere si ca eu ar trebui sa conduc echipa, etc.
Noroc ca mai era si Liviu Marinica, care a acceptat sa traga dupa el oameni la mentenanta, el fiind specialist in reglaje relee de protectie Sepam.
Bineinteles ca lui David i-a sarit mustarul cand i-am facut capul mare cu ce trebuie facut pentru echipa de mentenanta. E-mailul a fost "to all", asa ca s-a produs un seism cu unde de soc care au ajuns pana la Viena. Voi detalia.
Ajung la judecata, mai intai la Miriana Matei.
Mi-a reprosat ca n-am luat-o ierarhic.
Pai cum s-o iau ierarhic daca tocmai il refuzasem pe Adio.
I-am zis ca eu lucrez la Schneider din pasiune.
La un moment dat mi-a luat un interviu Victor Postelnicu, nu stiu daca legat de aceasta judecata.
I-am rugat atunci sa-mi dea o copie. Inca mai astept.
Ajung in comisia disciplinara cu Florin Anghel , android, fost lector la Politehnica, acum corporatist.
Am cerut sa ma apere Sorin Neagu, cel care m-a angajat, contract din 1.02.1998.
Am aflat ulterior ca Mihnea Tihan a refuzat sa participe la mascarada.
Neavand vreo functie, fiind la talpa tarii, au vrut sa-mi taie 10% din salariu.
Eu am spus ca voi lupta pana la capat pentru dreptul meu.
La un moment dat m-a sunat Marc Coroler, barosan de la Viena care m-a intrebat "Ce vrei nea' ?".
Marc Coroler vice presedinte Schneider Electric Europa centrala - link !
I-am zis ca vreau sa fie totul ca inainte, sa-mi fac jobul pe care l-am avut pana atunci, conform calificarii mele. Am zis ca niciodata nu voi sterge praful oficial la Schneider, adica scris negru pe alb.
Facusem de nenumarate ori treaba asta, dar nu oficializam asa ceva. Eu sunt inginer de reparatii, nu sef de echipa de mentenanta PUNCT.
M-a chemat Miriana, a zis ca Schneider renunta la judecata si ca data viitoare sa merg ierarhic.
Ne-am intalnit cu David la clubul de pe Lipscani sa "sarbatorim" mazilirea lui Ghinea (cu o zi inainte).
I-am soptit lui Petre Butu sa-i soptesca lui David ca eu nu am avut nimic cu ei.
Am dat mana cu David, usor fortat. N-a putut sa evite.
Timp de 4 ani am rezistat eroic tentativelor de a ma transforma in sef de echipa de mentenanta.
Mi-am pastrat statutul de inginer de reparatii nivel 4, Grenoble 1998-1999.
Pe scurt dintr-o simpla minciuna marca ADIO eu am intrat in bataia pustilor conducerii Schneider.
Din cand in cand ADIO imi mai zicea "ce-ti mai trebuie sa lucrezi la Schneider".
Jobul imi venise intotdeauna manusa. Faceam ce stiam sa fac, mergeam in delegatii lungi, mancam cand puteam, dormeam cand se putea. Eram un soldat.
Din moment ce eram capabil sa fac acel job de ce sa renunt. Sa stau acasa si sa tai frunza la caini ?
Vine primavara lui 2010.
Toate se intampla primavara, pe fondul depresiei.
Suntem intr-o locatie nasoala, strada Gara Pasarea 9, din DN3 peste pasaj centura, platforma Acumulatorul Neferal. Loc infestat cu plumb din cauza haldei neacoperite din spatele Neferal.
Halele albe in careu centru-dreapta. Biroul nostru in hala din stanga.
Studii de mediu arata cat este concentratia metalelor grele pe campul unde este hala.
Neferal, Acumulatorul si Institutul de metale neferoase au plouat pana la distrugere intreaga zona, atingand si comunele Cernica, Branesti si Pantelimon. Reziduurile acestor fabrici constau in plumb, cupru, zinc, aluminiu, metale grele, oxizi ai acestora, acizi, cianuri, oxizi de sulf, zguri si pulberi in suspensie. Deversarile, mai ales cianurile, ajung deseori direct in casele locuitorilor din zona, prin intermediul apei potabile – infestata in zonele in care conductele sunt perforate iar cianurile nu omoara instantaneu, ci prin cancer. Pantelimonul este poluat intens de peste 40 de ani, astfel incat s-a ajuns la cote incredibile de contaminare a solului, majoritatea produselor alimentare din zona – fructe, legume, cereale, furaje pentru animale - find purtatoare de toxine. Vegetatia din zona depaseste de 20 de ori concentratia maxim acceptata (CMA) de plumb si de cinci ori cea de carbon.
Concentratia de plumb era, la momentul efectuarii studiului, de 230 de ori mai mare decat maxima acceptata la poarta fabricii si de 7 ori mai mare pe o raza de 8 kilometri, iar consecintele sunt usor de inteles: rate ridicate ale mortalitatii si morbiditatii, malformatii ale nou-nascutilor, intoxicatii.
Concentratia de plumb era, la momentul efectuarii studiului, de 230 de ori mai mare decat maxima acceptata la poarta fabricii si de 7 ori mai mare pe o raza de 8 kilometri, iar consecintele sunt usor de inteles: rate ridicate ale mortalitatii si morbiditatii, malformatii ale nou-nascutilor, intoxicatii.
Apa din puturi cu tuburi sub nivelul solului. La fiecare ploaie torentiala putul nostru se inunda
si fecalele si urina cainilor intra in apa.
La un moment dat i-am dat lui Liviu Marinica o mostra s-o duca la un prieten de-al meu la statia de pompare Apa Nova Sud la laborator.
Cand vine rezultatul toata lumea e perplexa.
Laborantul intreaba "ce faceti cu apa asta ?". Doar pe peluza puteti da cu ea. Niciodata pe maini.
De ce ? Urme de acid clorhidric, fier, bacterii coliforme (kkt).
Au mai fost fraieri din exterior care si-au dat pe fata, sa se racoreasca.
In primavara lui 2014 pe Liviu Marinica il loveste criza de constiinta.
El scotea pe banda rulanta rapoarte din Prodiag, dar trebuia sa le manareasca pentru ca ieseau prost.
Stiu un caz clar in care scosese rapoarte pentru Craoiva, iesisera prost, facuse o lista de componente ce trebuiau inlocuite. Povestita de un alt coleg de-al nostru din Craiova.
Dupa cateva saptamani, minune! Toate rapoartele erau OK.
Care era motivul falsificarii. Prodiag este primitiv si merge prost.
ADIO ia decizia istorica sa-mi dea mie misiunea falsificarii rapoartelor.
Cum eu sunt dintr-o bucata si n-am probleme de coloana am refuzat categoric. Nu stiu ce credea.
ADIO se plange la shefu' care ia o alta decizie istorica.
Cei doi compun fisa inginerului de reparatii cu 16 ani experienta si pun tot ce le trece prin cap.
Toate acele operatii si multe altele care le-au scapat (din necunoastere) le-am facut de-a lungul anilor.
Singura obiectie a mea era faptul ca inginerul nu sterge praful si nici nu greseaza cu acte in regula.
Daca as fi fost proaspat angajat as fi semant ca primarul asa cum fac toti si vad ei dupa cum se descurca.
La mine, la zero subalterni, treba era pentru o intreaga echipa. Si intr-adevar eu lucrasem cat mai multe persoane in acei 16 ani.
Am cerut o zi sa citesc cele 2 pagini.
Vechea fisa de post era de 1/2 pagina din 1998-2013, compusa de eroul meu, Sorin Neagu.
Bineinteles ca nu am semnat. Cf codului muncii nu este motiv de dat afara.
Am inceput apoi sa ma gandesc ca locul imi afecteaza sanatatea.
Loc fara Soare (2 ore dimineata vara), trage, apa imputita.
Pe 13.05.2014 am decis sa plec, cu acordul partilor.
6.06.2014 a fost my D-day, la 70 ani dupa.
De luni eram liber. Am stat 1 saptamana si l-am rugat pe Sorin sa faca ceva.
Nu s-a gasit un job pe la call center sa dau consultatii pe MT.
Mai prost platit si cu doamnele pe cap.
Renunt la idee si incep asaltul asupra arhivelor nationale.
De prin 1990 aveam un proiect genealogic inceput de fratele meu, Serban Ilie.
A lucrat si el la Schneider 2003-2008. Eu l-am recomandat pentru lucrari la variatoare de viteza.
A plecat cand a considerat ca are mai multe de facut acasa, un proiect al lui de carte electronica,
transformat mai apoi intr-un instrument tactil de invatare pentru nevazatori, patent OSIM.
Am mers la arhive in mai multe orase.
In februarie 2015 am fost la ski, in martie l-am vizitat pe un var de-al mamei pe care l-am regasit
dupa 70 ani in Weinheim, DE.
La echinoctiul de primavara 2015 am inceput sa scriu in mai multe bloguri tematice.
La un moment dat povestind de casa strabunicului construita prin 1910 primesc o intrebare de la o arhitecta, Silvia Colfescu, in legatura cu arhitectul acelei case. Ma documentez, ii raspund.
Vede tata postarea si ma convoaca pentru explicatii.
Ma judeca consiliul de familie format de parinti & frate in spiritul programelor de reeducare A3 & ROTV ale caror informatii le sorbeau parintii. Cine e asta, ce vrea, dac nu stiu ce, scenarita.
In acel moment gandul meu a fost "daca nici familia nu este interesata de cercetarea mea"
ce mai pot spune ?
Pe mine ma deranjase foarte tare ca am fost fortat sa plec de la un job construit caramida cu caramida 16 ani si nici macar de complezenta n-a zis cineva ceva. Adica uman = ZERO barat.
Asa ca aveam fondul de nemultumire, sa zicem 90% (confirmat ulterior de specialisti).
Practic familia imi aplica lovitura de gratie, adica 10% cat mai trebuia.
M-am intors acasa negru, m-am asezat la calculator, am salvat pe HDD blogurile, le-am sters de pe net si pt. a nu avea probleme de tipul celor din scenariile parintilor am sters toti prietenii din FB.
A mai fost o idee stralucita a lui Serban sa cer Google sa elimine din cache blogurile.
Asta insemna sa stai vreo 60 zile parca. In acele zile de asteptare nu mai faceam nimic, ma plimbam intre pat, canapea si sezlong afara. Imi faceam in continuare datoria sa duc fetele si s-o aduc pe Anto de la scoala. Mai faceam si alte chestii, dar grosul activitatii era pe standby.
In ultima zi de scoala sar din pat din cauza unei crize de acufene si din acel moment 1 luna n-am dormit nici o secunda. Mai tarziu doctorii nu m-au crezut, dar asta s-a intamplat.
Ajung la o doctorita pt. urechi. Imi da si niste melatonina pt. somn.
Plec in vacanta la Alghero si acolo ma perpelesc ca nu pot sa dorm.
Sun de acolo o doctorita prietena, colega de liceu. Ii povestesc, ma recomanda unei doctorite la spital.
Ajung acolo, ea ma asigura ca daca am insomnie ma adoarme pana la Craciun.
Imi da niste pastile, citesc pe net, nu erau pt insomnie, dar probabil efectul secundar era somnul.
Stau cu un tip care a lucrat la Apa Nova, deranjat ca aia il tin acolo degeaba.
Imi da numele conspirativ "Ionel". Imi tot citeste dintr-o carte pentru penticostali, cred. Usor brunet.
Daca vrei sa dormi ia Dormicum. Efect - nu mai stii ce ai facut cu ceva timp inainte de.
Se mai numeste si drogul violului, din cauza acestui efect favorabil atacatorului.
Imi povesteste omul de la Apa Nova ca i-am spus o poveste intreaga vreo ora. Eu ma minunez.
Ma aleg cu un RMN cranian, ma uit pe foto, totul este ok.
Dupa 3 zile imi dau seama ca-s numai periculosi pe acolo iar shefa este mai presus de toti.
O sterg rapid.
Ajung pe Atlantic, cam robot, totusi fac poze sa ramana.
Pe acasa incep diveres chestii: o infectie urinara cum n-am mai vazut vreodata, nu va povestesc.
Tulburari de vedere. Iar ajung pe la diversi doctori, iar un RMN, niste ecografii ap urinar.
Ajung pana si la examene pt. domni.
Toate astea de la depresie, scaderea imunitatii, etc.
Am avut impresia ca totul s-a terminat.
Slabisem mult si se pare ca vreo 3 zile n-am mancat.
Prin octombrie ajung la un spital pentru drogati, oameni interesanti, apucaturi ciudate, imprevizibili.
Ce naiba caut eu aici ? Plec si de la ei. Chestia cu somnul se regleaza cat de cat.
Trece iarna, in februarie 2016 nu mai ajung la ski, doar la Sinaia.
Nu mai am rabdare sa ma barbieresc, ma duc la frizeri, devin clientul lor.
In martie vine cineva cu ideea salvatoare - psihoterapie.
Imi pun o tipa valabila, alta cu ceva pastile usoare, mai mult de somn si inca una care face terapie de cuplu.
Prima, cea de toate zilele imi spune de fiecare data ca plecarea mea de la Schneider a fost cea mai buna alegere si ca nu merita sa ma mai gandesc la ei.
Si o tine tot asa luni de zile. Eu tot asteptam sa inceapa terapia si o tot intrebam cand incepe.
Eu ii tot povesteam despre cercetarile mele, despre arbori genealogici, teste ADN, plimbari la
origini pe langa Bucuresti, in Ardeal, Banat, Cehia, Croatia si de proiectul viitor, Grecia.
Ii fac capul mare, rezista eroic.
Cea cu terapia de cuplu incearca sa ma faca sa cer mai mult de acasa, sa fiu mai pretentios, etc.
Adriana sta si asculta, dar in ultimile sedinte nu s-a mai prezentat.
Eu i-am zis sa nu mai insiste ca eu sunt un tip care ma multumesc cu putin, n-am pretentii exagerate.
Prin septembrie 2016, fara sa-mi spuna cineva, decid sa pun la loc blogurile ale caror surse le salvasem. In cateva zile am pus la loc toate fotografiile.
M-am imprietenit cu toti prietenii, colegii, unii vecini.
Am inceput sa-i sunt pe toti, m-am plimbat prin cartier, am stat de vorba cu cei cunoscuti.
L-am sunat pe patronul de la o firma din anii 1993-1997, l-am intrebat de unde sunt stramosii lui.
A vazut CV-ul meu de la Schneider si mi-a propus sa aducem celule din China, sa le omologam
si sa le vindem. N-am zis nu, dar mai bine am organiza vizite la origini pentru tineri generatia FB.
De la ei am plecat din cauza unei directoare care-si facea platforma. I-am zis ei ca "n-am ajuns sluga la stapan".
Am vorbit pana si cu cel care m-a dat afara absolut nejustificat in 1993, dupa ce i-am pus pe picioare o afacere pornind de la zero, vanduta cu vreo 8 milioane de $. Fara sa-i zic ceva mi-a scris ca este mai intelept ca acum aproape un sfert de secol si ne vom intalni la o cafea. Atunci am fost victima masinatiunilor unei persoane foarte apropiate. Care i-a mai popit si pe altii nejustificat.
Si daca tot imi aduc aminte de ce a fost, primul meu job de pionier CATV. Acolo totul era ok pana
in momentul in care au parasutat 2 directori, tehnic - un moshulika care putrezea intr-un service Bucuresti Berlin si altul executiv - un nene care proiecta fete de mobile la Mobilux.
Ei se gandeau sa le fac lucrari cu temen de livrare simultan. I-am rugat sa se coordoneze putin si sa spuna care ste primul si care al doilea servit. N-au inteles ideea si am cerut sa plec. Dupa ce le pornisem bine treaba. Imi pusesera in ceafa si un inginer recuperat din sistem, care nu prea intelegea
ce faceam.
Am mai lucrat intr-un loc 6 luni unde 3 asociati dadeau unul pe altul vina pt. intarzierea omologarii unor blocuri de masura. Dupa sedinta de omologare i-am parasit, ca era ajunul Craciunului.
La Schneider am stabilit recordul de loialitate.
Revenind la povestea cu "fetele de la Capalna", prin decembrie, la 9 luni de la start i-am zis fetei ca este momentul pentru "delivery" si ca nu mai servesc nici terapie nici pastile.
Treptat mi-am revenit, n-am nevoie de ochelari. Totusi dorm putin, maxim 5 ore.
Distractia m-a costat cat o vacanta la Belek cu avionul, poate chiar doua saptamani.
Acum sunt ok, scriu povesti si cred ca renunt la cele legate de Schneider incepand de luni, 13.03.2017, daca toate ostilitatile 10-12.03 se termina cu bine. De luni scriu floricele.
NOTA: De-a lungul timpului am mai avut momente tensionate cu ADIO. In special din cauza incapacitatii lui de a-si apara parohia si de a traduce mesajele corporatiste in limba service-ului.
Imi amintesc ca am zis odata ca ma ridic de la birou, las totul si merg pe jos de la depozit de la
strada Gara Pasarea nr. 9 spre inceputul ei din DN3 si de acolo iau Maxitaxi 503 si merg acasa.
Nu ma mai intorc niciodata.
Acum seful lui este ultrasul Cojocaru, cu interdicite pe stadioane:
Am plecat pe vremea Florentinei Totth. Nu stiu daca a fost informata, chestia este ca nu i-a pasat.
Ea avea drumul ei, cine ii statea in cale disparea. Nu era cazul meu, eu fiind la talpa tarii.
Imi aduc aminte ca a stat de vorba cu toti oamenii din departamentul service intr-o vineri.
Pe la ora 14 a intrat Liviu Marinica. Apoi am venit eu si am tinut-o peste program, pana pe la 15:30.
I-am spus de toate, cum vad eu lucrurile, etc. I-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe cealalta.
Pe la Popa Nan in cautarea actului de botez si a nasilor mei
Mi s-a zis si "Don Juan de Popa Nan". Asa cum am scris la relatii nu prea am fost Don Juan.
Epigrama - link !
In prima decada a lunii martie 2017 am declansat o mica ancheta in cautarea unor documente si fotografii despre nasii mei de botez Smaranda & Stelian Popescu-Pantelimon.
L-am rugat sa se uite in registrul botezatilor din 1967. Data botez 29.10.1967, la 7 luni.
Epigrama - link !
In prima decada a lunii martie 2017 am declansat o mica ancheta in cautarea unor documente si fotografii despre nasii mei de botez Smaranda & Stelian Popescu-Pantelimon.
Am mers la adresa unde au stat in urma cu 50 de ani, strada Ronda 4.
Aici locuiau si cele doua surori ale nasei, Elena si Lucica.
Elena, tanti Lenuta, avea o fiica, Anca Antohi.
Anca a murit in urma unui accident casnic. A cazut in baie.
Lucica avea o problema la un ochi din cauza unei lovituri din copilarie.
Dupa decesul Ancai Antohi cale 2 case din curte au revenit familiilor Pentiuc pe stanga si Smedoiu pe dreapta, curtea fiind impartita acum in doua.
De cativa ani trec pe aceasta strada in drumul de la Scoala Anastasia Popescu catre casa.
La un moment dat studiam numele Ghelmegeanu, numele de fata al Danei Noanea, care venea pe la noi anii trecuti. Nascuta in Zaicoiu. Locuieste in Tanganu.
Pe strada Ronda sta dl. arhitect Alexandru Ghelmegeanu. L-am sunat si l-am intrebat daca stie de alti Ghelmegeni din Bucuresti. Numele lor apare intr-un studiu despre revolutia lui Tudor Vladimirescu.
Ghelmegenii sunt din Ghelmegioaia, deci pot fi multi neinruditi.
Revenind la cercetarea din Ronda 4, ma tot uitam pe langa gardul lor. M-a vazut dl. arhitect.
Si-a dat seama ca eu sunt cel care l-a sunat mai demult la telefon.
L-am rugat sa ma puna in legatura cu cei de la aceasta adresa.
Pana sa faca dansul ceva, am rezolvat partial.
Ma intorceam de la scoala Antoniei dupa ce i-am dus pe la 10 niste haine de schimb.
Trec pe Ronda si vad niste care de filmare. Surpriza. Filmau chiar in casa nasilor mei.
Intreb pe cineva din echipa unde este proprietarul. Ajung la un cort al echipei si fac cunostinta cu
doamna Pentiuc. Ii spun povestea si ma indruma catre "Antonia", cea care are fotografii si documente
vechi despre nasi. Vorbesc cu mama - ma indeamna sa-l intreb si pe vecinul Smedoiu, cel cu cealalta jumatate de curte.
Ce fimau ? "Atletico Textila" PROTV.
Atletico Textila PROTV - link !
Ce fimau ? "Atletico Textila" PROTV.
Atletico Textila PROTV - link !
Spre seara ma intorc din nou la adresa. De data asta pe dreapta. Nu este nimeni prin curte.
Socializez cu cainele dlui Liviu Smedoiu. Acesta imi ofera prin gard succesiv labutza stanga si dreapta.
2.03.2017
Merg cu fotografiile de la botez la doamna Pentiuc in speranta ca il va recunoaste pe preot.
Merg cu fotografiile de la botez la doamna Pentiuc in speranta ca il va recunoaste pe preot.
Nu stie cine este. Botezul a fost facut in casa nasilor, nu la biserica Popa Nan. Ai mei se fereau de autoritatile comuniste deoarece tata lucra in comertul exterior (fara grade) si nu prea era voie.
Am mers apoi la biserica si am intrebat doamna de la administratie daca il recunoaste pe preot.
Foto 10.02.2015
Foto 13.03.2015 din curtea scolii Anastasia Popescu, clasele 1-4
Foto 10.02.2015
Foto 13.03.2015 din curtea scolii Anastasia Popescu, clasele 1-4
Doamna de la lumanari si carti religioase mi-a zis sa vin dupa amiaza, inainte de slujba.
Am revenit si m-am intalnit cu preotul "batran" de la Popa Nan.
I-am aratat foto. L-a recunoscut pe preotul Irinel Apostolescu, decedat in 1975.
L-am rugat sa se uite in registrul botezatilor din 1967. Data botez 29.10.1967, la 7 luni.
Am lasat un bilet cu datele mele, ale parintilor si ale nasilor.
Petrecere de botez din '67 a fost la noi acasa, Spatar Milescu 27.
Petrecere de botez din '67 a fost la noi acasa, Spatar Milescu 27.
Duminica 5.03.2017 am vorbit cu preotul "tanar" de la biserica Popa Nan. Il cunosc de la deschiderile de an scolar de la scoala Anastasia Popescu, unde invata Anto.
Inteleg ca este sotul unei doamne (profesoare) care este la aceasta scoala. Voi detalia.
Mi-a spus ca nu apar in registrul botezatilor, dar va mai verifica o data.
Pe 6.03.2017 primesc un telefon de la parinte. Sigur nu apar in registru.
A zis ca sunt multe cazuri din acestea si ca sunt trecut in registru in Imparatia Cerurilor.
Ii multumesc pentru cercetare. A zis ca nu este nevoie sa ma botez din nou. Foto este dovada.
As dori sa ajung la mormantul nasilor. Se pare ca este la cimitirul Reinvierea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)